Programari:
0721.021.855
0733.045.855
Str. Racari Nr. 5, Bucuresti
Nihil sine Deo!
alege fotografia
alege fisierul
captcha

Noutati

CE REPREZINTA APEXOGENEZA SI APEXIFICAREA?

08 ianuarie 2018 | Nici un comentariu
Apexogeneza

In cazul pacientilor tineri care au dentitia permanenta in dezvoltare, uneori  exista situatia in care dintii incomplet maturati sa necesite interventii endodontice, denumite clinic apexificare si apexogeneza.

Cand ne referim la acesti doi termini, discutam de fapt despre endodontie regenerativa, iar cele doua proceduri medicale se refera la dintii care au inca apexul radacinii deschis, adica incomplet format.

Cand pulpa dentara, adica nervul, unui dinte permanent tanar moare, dezvoltarea radacinii este periclitata, si dintele poate ramane cu varful radacinii incomplet format.

Incercarea de a obtine un  canal radicular complet format la un dinte permanent tanar cu apexul deschis este din punct de vedere tehnic destul de dificil de obtinut, iar uneori acesti dinti pot avea prognostic rezervat.

Apexogeneza este metoda terapeutica utilizata cand pulpa dentara este inflamata dar nu este necrotica, adica nu a murit.In acest caz o parte a pulpei dentare, a nervului, este pastrata la nivelul cananalului radicular, permitand astfel dintelui permanent tanar, sa continue formarea radacinii.

Apexificarea insa, stimuleaza celulele din zona periapicala a dintelui sa formeze o bariera dentinara la nivelul apexului,

Ambele proceduri terapeutice imbunatatesc prognosticul de lunga durata a dintilor permanenti tineri afectati.

Apexogeneza

Aceasta procedura are ca scop inducerea la nivelul radacinii a unei dezvoltari continue, ce se mentine atata timp cat exista inca pulpa vitala.

Tesutul pulpar expus este acoperit cu un material numit MTA , care va premite tesuturilor expuse sa se vindece dincolo de aceasta bariera, totul pentru a mentine pulpa dentara vitala, pentru ca aceasta sa continue maturarea dintelui.

Acest proces se refera la inchiderea varfului radacinii dintelui permanent tanar, adica a apexului, odata cu inaintarea in varsta a copilului.

In acelasi timp, peretii dentinari ai radacinii isi vor continua de asemenea dezvoltarea si se vor ingrosa, oferind astfel rezistenta dintelui.

Daca in urma acestui tratament pulpa dentara se vindeca, nu este necesar sa se reintervina.Cu cat radacina devine mai matura cu atat cresc sansele de supravietuire ale dintelui.

Daca expunerea tesuturilor pulpare este de origine non-carioasa, adica are origine mecanica, iar dezvoltarea radacinii este incompleta, atunci se poate incerca realizarea unui coafaj direct.

Este realizata o mica preparatie la nivelul dentinei cu ajutorul unei freze diamantate sterile, pentru a nu contamina tesuturile pulpare, si apoi este aplicat amestecul de MTA si ser fiziologic.

Deasupra acestui material se obtureaza dintele cu un ciment pe baza de ionomeri de sticla, iar pacientul este chemat la evaluari periodice pentru a observa procesul de vindecare si de dezvoltare continua a radacinii.

Daca insa expunerea tesutului pulpar este de origine carioasa,sau traumatica (fractura coronara complicate cu explunerea tesutului pulpar), si este mai lunga de 24 de ore, atunci se considera ca tesuturile pulpare sunt prea inflamate, pentru a supravietui procedurii de coafaj direct, de aceea, in aceste cazuri se poate incerca realizarea unei pulpotomii, adica indepartarea tesutului pulpar coronar inflamat cu ajutorul unei freze sferice sterile, pana cand tesutul plulpar nu mai sangereaza

Acest indiciu tine de experienta profesionala si este de fapt o alegere subiectiva a clinicianului, care decide cand este suficient tesut pulpar indepartat.

Daca  tesutul continua sa sangereze dupa aplicarea MTA-ului, aceasta ar fi considerata o indicatie ca tesutul ramas este in continuare prea inflamat pentru a se preta unei astfel de metode terapeutice.

Pe scurt apexogeneza se poate realize prin intermediul coafajului indirect, coafajului direct, sau prin pulpotomie.

Din punct de vedere clinic aceasta metoda terapeutica este considerate un succes atunci cand:

  • pacientul nu prezinta simptomatologie clinica
  • nu apar modificari radiologice la nivel pulpar sau apical
  • dezvoltarea radacinii continua
  • radiologic se observa formarea unei bariere de tesut dur la locul procedurii
  • dintele reactioneaza la testele de vitalitate pulpara

Esuarea tratamentului apare atunci cand :

  • dezvoltarea radacinii inceteaza
  • apar semen de afectare pulpara, durere, sau leziuni periapicale
  • sau apar calcifieri

Scopul  apexogenezei:

  • Sa sustina teaca epiteliala Hertwig a radacinii
  • Sa mentina vitalitatea pulpara
  • Sa sustina inchiderea radacinii
  • Crearea unei bariere dentinare dure

Apexificarea

In acest caz, tesutul pulpar nesanatos este indepartat de la nivelul canalului radicular.Medicul endodont va plasa MTA la nivelul apexului radacinii(4-5mm) pentru a stimula tesutul dur de la nivelul varfului radacinii.

Pacientul este chemat periodic pentru monitorizarea procesului de inchidere a radacinii.In acest demers se realizeaza radiografii retroalveolare seriate, in decursul a 3-18 luni.

Contraindicatiile apexifierii:

  • Fracturi verticale si orizontale nefavorabile
  • Resorbtii radiculare
  • Radacini scurte
  • Afectare parodontala asociata dintelui
  • Vitalitate pulpara

Factori care afecteaza apexificarea:

  • Varsta pacientului
  • Dezvoltarea radacinii
  • Diametrul apical
  • Restaurarile temporare

Materialele utilizate:

  • Hidroxid de calciu
  • Fosfat tricalcic
  • Factori de crestere ai osului
  • MTA

Lasa un mesaj

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

programare
online
programare