Sinuzita odontogenă – Cauze, factori favorizanți, tratament

Sinuzita este termenul medical utilizat pentru a descrie inflamația mucoasei care tapetează sinusurile. De asemenea, termenul de sinuzită este folosit, în ultimul timp, tot mai des de către persoanele ce prezintă în mod regulat cefalee, episoade de migrenă sau dureri la nivelul maxilarului. Ca patologie, sinuzita poate afecta unilateral doar un sinus sau poate fi o afecțiune generalizată – parasinuzita.

Sinusurile reprezintă cavități osoase pline cu aer, în mod normal, căptușite de o mucoasă care se poate inflama în anumite condiții patogene. Anatomic, sunt descrise 8 sinusuri – două sinusuri maxilare, două frontale, două etmoidale și două sfenoidale, dispuse simetric de ambele părți.

Cel mai frecvent este afectat sinusul maxilar, responsabile pentru aceasta fiind mai multe cauze, cum ar fi:

• deviația de sept nazal
• rinitele acute purulente sau cronice, recidivante
• infecția unui dinte a cărui rădăcină se află în strânsă relație cu mucoasa sinusală (așa-numitul dinte sinusal). De altfel, aceasta este și cea mai frecventă cauză a apariției sinuzitei maxilare de cauză odontogenă

Dintre dinții aflați în relație apropiată de sinusul maxilar, în ordine descrescătoare, sunt: molarul 2, molarul 1 și premolarul 2.

Infecțiile de cauză dentară de la nivelul dinților aflați în vecinătatea sinusului maxilar și care pot produce, în anumite condiții, sinuzita sunt:

• parodontita marginală cronică
• osteita procesului alveolar
• chisturile radiculare
• pungile parodontale adânci
• tratamente endodontice traumatizante
• extracția dentară cu deschiderea accidentală a sinusului maxilar
• chiuretaj post-extracțional intempestiv, cu împingerea de resturi radiculare sau chiar dinți în plină cavitate sinusală

Din punctul de vedere al evoluției, sinuzita maxilară poate fi acută sau cronică.

Forma acută de sinuzită maxilară prezintă, de cele mai multe ori, următoarea simptomatologie: dureri pulsatile localizate la nivelul molarilor sau premolarilor superiori ce au prezentat o carie complicată sau care au fost tratați anterior.

Apoi, durerea cuprinde etajul mijlociu al feței cu iradieri în regiunea orbitară, fronto-temporală și occipitală. În mod caracteristic, intensitatea durerii crește la poziția declivă a capului și la mișcările bruște. În afară de simptomatologia dureroasă, pacientul are senzație de tensiune, plenitudine în regiunea geniană (obraz) și miros neplăcut. Tegumentul de la acest nivel este moderat tumefiat și congestionat, dureros la atingere.

Toate aceste modificări îl determină pe pacient să se prezinte la cabinetul stomatologic. Din punct de vedere radiologic, în stadiul acut al sinuzitei, modificările sunt nesemnificative, dar radiografia poate pune în evidență corpi străini intrasinusali care au generat procesul inflamator (resturi de dinți, dinți, ace de tratament).

Sinuzita maxilară cronică se poate instala de la început sub această formă din cauza leziunilor dento-parodontale sau a comunicării oro-sinusale existente sau poate fi rezultatul cronicizării sinuzitei acute. Aceasta este forma clinică cel mai des întâlnită în practica stomatologică, iar durerea este prezentă mai ales dimineața, putând să dispară temporar în cursul zilei. De asemenea, simptomatologia dureroasă se accentuează când extremitatea cefalică se află în poziție declivă, iar cacosmia subiectivă este permanentă.

La examenul clinic, se observă la nivelul arcadelor dentare leziunile dentoparodontale cauzale sau fistulă buco-sinusală. În această formă de sinuzită maxilară, starea generală, de obicei, nu este afectată însă prin scurgerea puroiului în căile digestive bolnavii pot asocia gastrite, diaree,  faringite, laringite. Radiologic, se constată opacitatea unilatarelă a sinusului și leziunile dento-parodontale cauzale.

Evoluția și complicațiile sinuzitei maxilare

Sinuzita maxilară de cauză odontogenă sau dentară se poate complica cu diseminarea infecției la celelalte sinusuri (așa-numita pansinuzită), osteite ale osului sinusal sau ale maxilarului, abcese geniene sau orbitare.

Tratamentul profilactic constă în tratarea la timp a tuturor afecțiunilor dento-parodontale ale premolarilor și molarilor superiori, extracțiile acestora se vor face cu tehnici minim invazive, plăgile post-extracționale vor trebui corect tratate.

În sinuzita acută de cauză odontogenă, dintele cauzal va fi extras urmând instituirea unui tratament antiseptic și antibiotic specific.

În sinuzita cronică de cauză dentară fără comunicare oro-sinuzală se va suprima cauza prin extracție dentară sau dacă există și comunicare între cavitatea bucală și sinusul maxilar ce întreține sinuzita se instituie tratament chirurgical – cură radicală de sinus.