Acest website foloseste cookie-uri. Navigand in continuare sau inchizand aceasta fereastra, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Afla detalii | Inchide

Patologia erupției molarului de minte

Erupția molarului 3 poate avea multiple particularități în funcție de morfologia coronară sau radiculară, dar și de caracteristici anatomice locale. Astfel, există mai multe situații clinice posibile:

Molar de minte inclus fără tulburări locale asociate

Molarul  de minte inferior poate rămâne inclus fără să producă nicio tulburare, el fiind descoperit numai întâmplător, la un examen clinic sau radiologic de rutină. În aceste cazuri abordarea clinică variază: unii medici recomandă extracţia profilactică a molarului de minte, iar alţii, mai ales dacă nu există durere dentară, expectativă şi dispensarizare.

Molar de minte inclus cu tulburări inflamatorii uşoare ale structurilor înconjuratoare

Prin accidente uşoare de erupție se consideră pericoronarită congestivă şi pericoronarită supurată, la care se pot asocia şi manifestări de gingivo-stomatită, angină sau adenopatia regională nesupurată, însoțite de durere dentară de intensitate variabilă. În aceste cazuri, atitudinea este diferită în funcție de poziţia molarului:

  • molar de minte normal poziționat, vertical, cu posibilitatea de a-şi putea definitiva erupţia. În această situație molarul de minte nu prezintă şi incluzie osoasă, ci este acoperit numai de un capuşon mucos subţire. Se aplică un tratament antiseptic local (spălături antiseptice, badijonări), tratament antialgic dacă există durere dentară şi se aşteaptă erupția completă sau se face decapuşonarea.
  • molar anormal poziționat, ectopic, înclinat oblic sau orizontalizat, aflat în imposibilitatea de a-şi finaliza erupţia spontană. În această situație, molarul de minte se află în incluzie osoasă profundă. Se recomandă tratament antiinfecţios local şi general, tratament antialgic dacă există durere dentară şi apoi, după reducerea fenomenelor inflamatorii, se practică odontectomia.

Molar inclus cu complicaţii inflamatorii severe

În cazul în care pacienții prezintă complicaţii supurative perimandibulare sau la distanţă (abcese, flegmoane, osteomielită) și durere dentară este indicat să se procedeze astfel:

  • se face întâi incizarea colecţiilor şi drenajul supuraţiilor
  • se aplică apoi un tratament local şi general antiinfecţios până la dispariţia fenomenelor acute: spălături şi badijonări antiseptice locale, antibiotice, etc.
  • ulterior, după remiterea fenomenelor infecțioase se face extracţia molaruluide minte

 

Complicaţii diverse ne-inflamatorii ale erupției molarului de minte

În această categorie sunt incluse complicaţiile tumorale (chisturi foliculare, chisturi marginale, adamantioame), tulburări nervoase (nevralgii, sinalgii), ulceraţii mecanice ale obrazului sau ale limbii, înmuguriri hipertrofice ale mucoasei. În general, în aceste situaţii, mai ale dacă sunt însoțite de durere dentară se recomandă extracţia.

Particularitățile erupției molarului de minte și opțiunile terapeutice

Atitudinea terapeutică în cazul molarului de minte, în funcţie de tulburările şi complicaţiile care apar în timpul perioadei sale de erupţie, poate fi una conservatoare, fie una radicală.

Tratamentul conservator are drept scop înlăturarea tulburărilor care apar, cum ar fi cele funcționale sau durerea dentară şi crearea condiţiilor favorabile erupţiei normale. Acest tratament poate fi aplicat numai când în urma examenului clinic şi radiologic apreciem că, folosind, metode medicale sau chirurgicale putem asigura erupţia molarului respectiv şi integrarea lui pe arcadă.

Tratamentul conservator medical va urmări combaterea infecţiei locale şi generale, ameliorarea simptomatologiei subiective, în special durerea dentară şi mărirea rezistenţei organismului. Tratamentul conservator chirurgical constă în mai multe tehnici chirurgicale care pot fi recomandate în funcție de situația clinică și radiologică.

Drenajul sacului pericoronar se practică de urgenţă în cazul pericoronarite supurate însoțită de durerea dentară, prin următoarele procedee:

  • evacuarea colecţiei purulente de sub capuşonul de mucoasă cu vârful unei pense dentare, urmată de spălături cu antiseptice, fără presiune, ale sacului pericoronar şi drenajul cu o meşă iodoformată subţire
  • dacă colecţia locală este mai mare este indicată incizia. Aceasta se realizează sub anestezie de contact sau prin infiltraţie. Apoi se spală sacul coronar cu un jet slab de soluţie antiseptică şi se asigură drenajul cu o meşă iodoformată sau cu lamă de cauciuc.

Decapușonarea este metoda chirurgicală prin care se face excizia căpăcelului de fibromucoasă ce acoperă coroana molarului de minte pentru a crea posibilitatea continuării şi desăvârşirii erupţiei. Decapuşonarea este indicată când:

  • molarul este în poziţie verticală cu rădăcinile drepte sau foarte uşor recurbate;
  • incluzia este numai submucoasă, fără să existe nici o porţiune din suprafaţă ocluzală a dintelui acoperită de os;
  • căpăcelul de fibromucoasă este subţire şi întins peste suprafaţa ocluzală a dintelui.

Decapușșonarea se realizează prin excizia fibromucoasei care acoperă molarul de minte inclus după anestezia locală. Incizia mucoasei se realizează cu bisturiul obișnuit sau cu cel electric, îndepărtându-se totodată și resturile din sacul pericoronar rămase atașate de coletul molarului de minte.

 

După această intervenție se recomandă menținerea unei igiene orale foarte bună, antiseptice orale și antialgice pentru a combate durerea dentară. În cazul unei evoluții favorabile durerea dentară dispare, iar dintele își continuă erupția, ajungând la nivelul planului de ocluzie.

Tratamentul chirurgical radical

Odontectomia se realizează atunci când nu există posibilitatea erupţiei normale, chiar prin decapuşonare şi anume:

  • în incluzii osoase parţiale şi totale
  • poziţie oblică sau orizontală a molarului de minte
  • când nu există spaţiu pentru erupţie şi când molarul inclus a provocat complicaţii importante loco-regionale

Tehnica odontectomiei variază în funcție de  poziţia şi înclinaţia molarului de minte și după raportul pe care acesta îl are cu rădăcinile molarului de minte. De asemenea, în cazul molarului de minte mandibular este foarte important și raportul acestuia cu canalul mandibular. Intervenția se realizează sub anestezie, deoarece poate fi laborioasă și dificilă.