Acest website foloseste cookie-uri. Navigand in continuare sau inchizand aceasta fereastra, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Afla detalii | Inchide

Particularitățile durerii în boala parodontală

Simptomatologia dureroasă în afecțiunile parodonțiului are intensitate variabilă în funcție de gravitatea bolii parodontale și de gradul de afectare al țesuturilor de susținere a dintelui. De asemenea, durerea parodontală are particularități diferite comparativ cu durerea dentară care apare în afecțiuni dentare, precum caria dentară sau afecțiunile pulpare.

Boala parodontală este o boală de etiologie infecțioasă, clasată ca frecventă pe locul doi la nivel global, care interesează țesuturile de susținere ale dinților (gingie, os alveolar, ligament parodontal). Aceasta, similar cu infecțiile cronice date de micobacterii, de exemplu lepra, este o afecțiune nedureroasă. Există o clasificare detaliată a afecțiunilor parodontale, iar fiecare subclasă în parte poate prezenta particularități simptomatologice dureroase:

1. Gingivite

  • Leziuni traumatice accidental sau iatrogenic
  • Manifestări gingivale ale unor afecţiuni sistemice
  • Gingivita de origine genetică
  • Gingivita de origine fungică
  • Gingivita de origine virală
  • Gingivita de origine bacteriană specific
  • Gingivite neinduse de placă
  • Gingivita modificată de malnutriţie
  • Gingivita modificată de medicaţie
  • Gingivita modificată de factori sistemici
  • Gingivita de placă
  • Gingivita asociată cu placa dentară

2. Parodontite cronice

3. Parodontite agresive

4. Manifestări parodontale ale afecţiunilor sistemice

5. Boala parodontală necrozantă

  • Gingivita acută ulceronecrotică (GUN)
  • Parodontita acută ulceronecrotică (PUN)

6. Formele acute de îmbolnăvire parodontală

  • Abcesul gingival
  • Abcesul parodontal
  • Pericoronarita

7. Parodontita asociată cu leziuni endodontice

8. Defecte congenitale sau dobândite și alte afecțiuni

În cazul gingivitelor este vorba despre o afectare superficială a parodonțiului de susținere, care de cele mai multe ori nu este însoțită de  durere, poate apărea o ușoară jenă la masticație sau la periaj, o senzație de uscăciune a gurii sau senzația de arsură la nivelul gingiei.

Totuși, în cazul pacienților cu diverse forme de gingivită acută sau cronică, majoritatea acuză apariția sângerărilor gingivale și mai puțini semnalează existența simptomatologiei dureroase. O categorie aparte este reprezentată de gingivita descuamativă sau herpetică în care pot exista dureri la contactul cu diferite alimente, în special acre sau condimentate sau chiar imposibilitatea realizării periajului dentar, din cauza durerii.

Două bacterii sunt răspunzătoare de afectarea parodontală agresivă sau parodontita agresivă,  P. gingivalis și A. Actinomycetemcomitan. Acestea, împreună cu afectarea profundă a parodonțiului, materializată prin existența multiplelor pungi parodontale de adâncime mare și cu rezistența crescută a celor doi germeni la tratamentele standard, îngreunează șansele de reușită ale tratamentului parodontal. Pe lângă faptul că în acest caz vorbim de o afectare parodontală profundă, care evoluează asimptomatic pentru pacient, ne putem referi însă și la factori favorizanți care grăbesc progresia bolii și de care pacientul nu este întotdeauna conștient: fumatul și predispoziția genetică.

Acești factori cresc riscul de dezvoltare al acestei boli silențioase, care în final duce la pierderea dinților și care afectează un procent extrem de ridicat din populația adultă. Pacienții trebuie să fie conștienți însă că acest inamic care amenință longevitatea dinților pe arcade și care este reprezentat de boala parodontală nu afectează numai populația adultă. Parodontitele agresive descrise anterior afectează, în mare parte, populația tânără fie până în 30 de ani, când vorbim de parodontita juvenilă, fie peste 35 de ani când vorbim despre parodontita agresivă rapid progresivă.

Când vorbim de afectare parodontală, vorbim inițial de apariția gingivitei. Această afecțiune reprezintă primul stadiu  al bolii parodontale, însă nu toate gingivitele evoluează către boala parodontală. Parodontita cronică este însoțită de modificări în profuzime ale parodonțiului, de afectări ale gingiei, cât și ale osului care susține dinții. Deși boala se caracterizează prin pierderea suportului implantar cu o resorbție osoasă importantă, cu retracții gingivale, afectarea furcațiilor rădăcinilor dinților, apariția mobilității dentare, toate aceste lucruri nu se traduc subiectiv printr-o durere acută care să avertizeze pacientul și să îl facă să ceară asistență medicală.

Din aceste cauze, pacienții suferinzi de boală parodontală se prezintă, de cele mai multe ori, tardiv la medicul specialist, atunci când limita dintre tratamentul conservator de păstrare al dinților și necesitatea de extracție a acestor dinți ce stau înglobați în țestut inflamator este foarte fină și, de cele mai multe ori, dinții nu mai pot fi salvați. Adesea, pacienții care au o formă de boală parodontală se prezintă la medicul dentist din cauza percepției de dinți înalți, care își modifică poziția din cauza mobilității dentare sau a imposibilității de a mai pronunța unele sunete, din cauza migrărilor secundare patologice. Însă, în cazuri foarte puține, pacienții se plâng de durere. Uneori poate exista jenă dureroasă în timpul masticației, care apare din cauza mobilității dintelui în alveolă, prin afectarea plexului nervos apical.

Boala parodontală necrozantă este una din categoriile de afectări parodontale care este însoțită de durere acută, lancinantă. Parodontita acută ulcero-necrotică poate reprezenta următoarea etapa de dezvoltare a gingivitei acute ulcero-necrotică în care se manifestă și pierderea de masă osoasă și atașare parodontală. Parodontita acută ulcero-necrotică este însoțită de durere de intensitate foarte mare, fiind necesar tratamentul imediat. Pacienții suferă o detașare spontană a ulcerațiilor necroticecare lasă defecte gingivale interproximale adânci, dureroase, dificil de igienizat.

Complexitatea bolii, data de etiologia bacteriană complexă, suprapunerea factorilor favorizanți, a determinismului genetic fac din boala parodontală un inamic de temut, mai ales pentru că este „boala dinților frumoși”, afectând mai ales dinții integri fără antecedente de carie și care, de cele mai multe ori, nu prezintă durere.