Caracteristicile durerii în boala parodontală

În teritoriul oro-maxilo-facial există numeroase afecțiuni specifice cauzatoare de durere, fiecare având caracteristici distincte. Astfel, bolile țesuturilor dure dentare (carii în smalț, dentină sau cement), precum și ale țesuturilor moi sau ale osului maxilar (gingivită, boală parodontală) sunt recunoscute ca fiind cauze principale ale apariției durerii, ce afectează mare parte din pacienți.

Diferitele tipuri de durere sunt ușor de recunoscut de către medicul stomatolog, ceea ce ușurează stabilirea unui diagnostic corect. Caracteristicile durerii în boală parodontală, precum și celelalte semne clinice asociate, reprezintă semnalul de alarmă care îl determină pe pacient să ceară ajutor specializat. Mai mult decât atât, în funcție de subclasa de boală parodontală, durerea poate prezenta anumite particularități.

În momentul de față, managementul durerii dentare în boala parodontală se bucură de o abordare nouă, de tehnici recente și de medicația necesară, care o ameliorează considerabil. Toate acestea contribuie la reducerea anxietății pacientului față de manoperele stomatologice necesare în boala parodontală.

Apariția și evoluția simptomatologiei dureroase în boală parodontală

Boala parodontală este o boală infecțioasă, care afectează sistemul de susținere al dinților (gingie, os alveolar, ligament parodontal), care în fazele inițiale de evoluție este complet nedureroasă.

În cazul gingivitelor, este vorba despre o afectare superficială a parodonțiului de susținere, care de cele mai multe ori nu este însoțită de simptomatologie dureroasă. Însă, uneori poate apărea o ușoară jenă gingivală la masticație sau la periaj ori senzația de arsură la nivelul gingiei. Când vorbim de boala parodontală, ne referim, în primul rând, la apariția gingivitei. Această afecțiune reprezintă primul stadiu al bolii parodontale, însă nu toate gingivitele evoluează către boala parodontală.

În cazul unei boli parodontale mai avansată, cum ar fi parodontitele, apare afectarea profundă a parodonțiului, materializată prin existența multiplelor pungi parodontale de adâncime mare și cu rezistență crescută la tratamentele standard. În aceste situații, durerea va avea intensitate mai mare și va fi resimțită de pacient aproape permanent.

Parodontita cronică este însoțită de afecțiuni profunde ale parodonțiului, de afectarea atât a gingiei, cât și a osului care susține dinții. Boala parodontală se caracterizează prin pierderea suportului implantar cu o resorbție osoasă importantă, cu retracții gingivale, afectarea furcațiilor rădăcinilor dinților și apariția mobilității dentare. Toate aceste lucruri nu se traduc printr-o simptomatologie dureroasă acută, care să impacienteze pacientul și să îl facă să ceară asistență medicală. Din aceste motive, pacienții suferinzi de boală parodontală, se prezintă, de cele mai multe ori, tardiv la medicul specialist, atunci când limita dintre tratamentul conservator de păstrare al dinților și necesitatea de extracție a acestor dinți ce stau înglobați în țestut inflamator este foarte fină și, adesea, dinții nu mai pot fi salvați.

Boala parodontală necrozantă este una din tipurile de afectări parodontale care este însoțită de durere acută, lancinantă. Parodontita acută ulcero-necrotică poate reprezenta următoarea etapă de dezvoltare a gingivitei acute ulcero-necrotică, în care se manifestă și pierderea de masă osoasă și atașare parodontală. Parodontita acută ulcero-necrotică este extrem de dureroasă, fiind necesar tratamentul imediat. Pacienții suferă o descompunere spontană a leziunilor necrozante, care lasă cratere interproximale adânci, dureroase și dificil de curățat.

Ți-a fost de ajutor articolul? Distribuie-l pe rețelele de socializare