Acest website foloseste cookie-uri. Navigand in continuare sau inchizand aceasta fereastra, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Afla detalii | Inchide

Afecțiunile dentare în zona frontală – cauze, consecințe și abordare terapeutică

Leziunile dentare de la nivelul dinților frontali sunt diferite atât în ceea ce privește abordarea lor terapeutică, cât și din cauza repercusiunilor pe care le au asupra fizionomiei pacientului. Astfel, acestea nu afectează doar structurile dentare, ci și latura emoțională și imaginea socială a pacientului.

În aceste situații, pentru a masca problemele fizionomice, zâmbetul pacientului devine reținut, încrederea de sine scade și nu de puține ori cei cu leziuni la nivelul dinților frontali își limitează interacțiunea socială. Cauza principală a leziunilor dentare în zona frontală este boala carioasă. Fiind consecința unei alimentații greșite, prin consumul peste măsură al zaharurilor și al carbohidraților, coroborată cu o deficiență a informării în privința unei igiene corecte, această boală reușește să  afecteze tot mai mult populația. O altă cauză importantă a afecțiunilor de la nivelul dinților frontali este reprezentată de eroziune.

Eroziunea reprezintă un proces de dezintegrare chimică a substanței dure din structura dinților și este rezultatul consumului exagerat de băuturi carbogazoase și al produselor care conțin acid citric sau acid fosforic în diverse concentrații. Acest fenomen poate fi provocat și de o igienizare intempestivă a dinților, printr-o metodă de periaj nu tocmai corectă. Alegerea unei periuțe de dinți inadecvată sau o metodă de periaj greșită pot amplifica efectul factorilor cauzatori de eroziune prin desprinderea mecanică a prismelor de smalț.

Atritia dinților frontali este, de asemenea, o problemă cu consecințe destul de grave.  Acest fenomen este reprezentat de abraziunea smalțului și uneori chiar a dentinei. În funcție de aceasta se face și o clasificare a atritiei care, de fapt, evaluează amploarea deficitului de substanță dură dentară.

  • Gradul I – atritia este localizată doar în smalț
  • Gradul II – apar mici insule de dentină (dentina are culoare gălbuie)
  • Gradul III – insulele de dentină încep să se unească
  • Gradul IV – suprafața masticatorie a dinților este dominată de expunerea dentinei
  • Gradul V – lipsa substanței dentare este atât de mare încât se deschide camera pulpară

De cele mai multe ori aceste modificri apar în contextul existenței unor obiceiuri vicioase:

  • roaderea unghiilor
  • consumul exagerat de semințe
  • consumul preponderent al alimentelor tari și abrazive
  • folosirea instrumentelor de suflat
  • fumatul pipei

În aceeași măsură, apariția atritiei poate semnala și o serie de disfuncții masticatorii. Acestea pot fi cauzate de anomalii dobândite încă de la formarea dinților și a aparatului stomatognat, care din fericire pot fi rezolvate cu ajutorul unui tratament ortodontic. O altă cauză de disfuncții masticatorii care conduc la apariția atritiei dentare este reprezentată de situația în care în urma pierderii dinților care participă în mod direct la masticație, pacientul compensează cu dinții frontali. Această situație necesită intervenția medicului stomatolog pentru protezarea dinților absenți din zonele laterale ale mandibulei sau al maxilarului.

În etiologia leziunilor dinților frontali, accidentele și traumatismele ocupă un loc foarte important.  Uneori ne confruntăm cu pierderea întregii coroane dentare, iar alteori doar cu fracturarea unui fragment din aceasta. În funcție de particularitățile cazului clinic tratamentul va fi, de asemenea, diferit. Abordarea terapeutică a leziunilor dentare în zona frontală este făcută în urma unui consult minuțios din partea medicului stomatolog, care va pune în balanță dorința pacientului, situația clinică și costurile finale. Astfel, în funcție de situația clinică tratamentul se aplică pas cu pas respectându-se protocoalele stabilite pentru astfel de situații.

Obturațiile de compozit reprezintă o metodă optimă de tratament și foarte recomandată pentru leziunile dinților frontali. Compozitul reprezintă un material relativ nou implementat în stomatologie  (comparativ cu alte clase de materiale cum ar fi cu amalgamul, cimentul). Cu toate acestea, la ora actuală este constant îmbunătățit ajungându-se, după specificațiile anumitor producători, și la generatia a VII-a. Compozitele moderne prezintă o formulă foarte evoluată în care adeziunea față de materialul dentar dur existent este  apropiată de adeziunea  dentinei pe smalț. De asemenea, partea estetică a acestui material reproduce cromatic și structural foarte fidel dinții naturali. Avantajul acestei metode de tratament este reprezentată, în primul rând, timpul redus petrecut în cabinet de către pacient și rezultatul vizibil imediat.

În aceeași măsură compozitul cere doar îndepărtarea substanței dentare afectate de carie și apoi aplicarea acestuia, fără a fi necesară preparația suplimentară. Ca dezavantaj poate fi luat în calcul faptul că acoperă doar o parte limitată de dinte și, în timp, răspunde diferit îmbătrânirii față de substanța naturală a dintelui, putând apărea astfel o ușoară discrepanță cromatică.

Fațele dentare reprezintă o altă modalitate terapeutică a leziunilor de la nivelul dinților frontali. În funcție de tipul de intervenție asupra dintelui, fațetele dentare pot fi de două feluri:

  1. Fațete dentare pentru realizarea cărora nu este nevoie de preparație. Acestea sunt indicate în toate situațiile clinice care permit atașarea unor fațete foarte subțiri, de exemplu pentru compensarea unor treme sau diasteme (mici spații interdentare).
  2. Fațete dentare care necesită o minimă preparație (sub 0.8 mm). Acestea sunt reprezentate de un strat subțire de ceramică sau oxid de zirconiu aplicat pe partea vizibilă a dintelui.

Tratamentul leziunilor dentare în zona frontală prin realizarea unor fațete este indicat în următoarele situații:

  • Discromii – petele albe sau cretoase sau colorații gălbui rezultate în urma unor medicații, imposibil de îndepărtat prin albirea profesională.
  • Diasteme și treme – acele spații dintre dinții frontali pot fi compensate cu fațete.
  • Dinții cu poziționare defectuasă (malpoziție) – în cazurile imposibil de rezolvat prin tratament ortodontic fațetele pot reprezenta o opțiune terapeutică.
  • Multiple leziuni carioase pe același dinte, fracturi ale muchiei incizale.

Numeroasele avantajele ale utilizării fațetelor în tratamentul leziunilor dentare în zona frontală le fac să fie de multe ori cea mai bună opțiune. Sunt perfect biocompatibile cu dintele și gingia acestuia, au o stabilitate cromatică îndelungată, oferă cu puțin efort rezultatul dorit și peste toate acestea pot avea durată mare în timp fără prea mari probleme.

Coroanele dentare

Când distrucția dinților frontali este mare și necesită o reconstituire amplă, coroana reprezintă opțiunea de tratament cea mai sigură. Materialele din care sunt făcute aceste coroane trebuie să aibă o anumită grosime pentru a conferi rezistență, impunând deci și preparația protetică a dintelui, adică pregătirea bontului în vederea atașării coroanei pe suprafața lui.

În cazul coroanelor metalo – ceramice este necesar un sacrificiu dentar mai mare pentru a avea un spațiu suficient atât pentru scheletul de metal al coroanei, cât și pentru aplicarea ceramicii peste acesta. Avantajul acestor coroane este costul redus.

Coroanele de zirconiu reprezintă răspunsul și, totodată, rezolvarea mai multor cerințe atât din partea pacientului, cât și din partea medicului. Avantajele tratamentului leziunilor dentare în zona frontală prin realizarea unor coroane din zirconiu sunt următoarele:

  • Nu necesită o preparație amplă
  • Estetica este impecabilă. Astfel, comparativ cu coroanele metalo-ceramice acestea sunt translucide (trece lumina prin ele)
  • Sunt foarte exacte, fiind facute de sisteme speciale computerizate, rezultând astfel o marjă de eroare mult diminuată
  • Au stabilitate și rezistență în timp fiind, în anumite situații, mai indicate coroanele de zirconiu decât cele de metal-ceramică

În funcție etiologie, de amploarea distrucției coronare, precum și de alți factori asociați (vârsta sau sexul pacientului, ocupația, cerințele privind fizionomia, factori socio-economici), leziunile dentare din zona frontală prezintă numeroase particularități atât referitoare la implicațiile funcționale și fizionomice, cât și alegerea unei anumite opțiuni terapeutice.