Programari:
0721.021.855
0733.045.855
Str. Racari Nr. 5, Bucuresti
Nihil sine Deo!
alege fotografia
alege fisierul
captcha

Arhive

dr2

Implantul dentar – scurt istoric

Dr. Misu Diga

dr2

Ideea de a inlocui dintii pierduti printr-un implant dentar datează de foarte mult timp. Astfel, tehnica, forma și materialele utilizate în implantologia modernă au la baza principii asemanatoare cu cele enuntate si folosite inca din antichitate. În mod surprinzător, s-a dovedit că strămoșii noștri, din perioada vechilor egipteni, chinezi și chiar și mayași, au testat tehnica implantului dentar, utilizând o varietate de materiale și punând bazele tehnicii folosite astăzi.

Din punct de vedere istoric evolutia implantologiei poate fi impartita in 6 perioade distincte:

Primele vestigii arheologice descoperite dateaza de acum 4000 de ani in China, respectiv 2000 de ani in Egipt. Acestea infatiseaza primele încercări de înlocuire a dinților pierduți prin diferite tehnici si materiale.  Materialele folosite variau de la bucăți de rădăcină de bambus la metale prețioase si sculptate pentru a lua forma dinților naturali. Au fost descrise si multiple cazuri de transplanturi dentare. De asemenea, au fost identificate până și rămășițe de implanturi dentare realizate din fildeș sau scoică, așa cum este cazul femeii mayașe (datând din anul 600 î.e.n.), descoperite în Honduras în 1931, a cărei mandibulă avea trei incisivi înlocuiți cu bucăți de scoică, sculptate în formă de dinți.

Desi aceste implanturi primitive erau concepute pentru a servi doar unor scopuri estetice, gratie unei cresteri osoase in jurul acestora, au dobandit si valente functionale.

In secolul al 18-lea au fost relatate numeroase cazuri in care se practica extracția dentară de la tinerii săraci pentru ca, respectivii dinți naturali să fie, apoi, implantați celor de viță nobilă. Această metodă a fost îndelung criticată si abandonata din cauza insuccesului general și a bolilor care puteau fi transmise pe aceasta cale.

Ulterior implanturile dentare au evoluat spre metale prețioase, ca aurul și platina, fără prea mare succes. De-a lungul timpului au fost testate si numeroase materiale ca: aluminiu, argint, cupru, magneziu, nichel. Principalul dezavantaj al acestor metale  se datora, in principal, coroziunii sub influenta actiunii electrostatice si a schimburilor ionice prin intermediul salivei. Din aceasta cauza, au fost abandonate.

În anul 1906, a fost introdus implantul din aliaj iridiu-platină sub formă de os, ce ar putea fi considerat prototipul implanturilor dentare de astăzi. Ulterior, în anii 30 ai secolului trecut, s-au dezvoltat aliaje precum cobalt-crom-molibden, cunoscut sub denumirea de Vitallium, care au orientat implantologia spre o nouă direcție.

În 1965, Brånemark a reușit inserarea primului implant din titaniu la un pacient voluntar, după ani de cercetări și teste asupra animalelor. Tot el a fost si cel care a denumit si patentat procesul de aderență titaniu-osos „osteointegrare”.

Din anii 70, au fost dezvoltate o serie de materiale din care au început să fie realizate implanturile dentare, de la carbon la porțelan, sticle bioactive și oxid de aluminiu. De asemenea, tot în această perioadă au început să fie testate și multiple variante de forme pentru acestea.

Astăzi, implanturile dentare vin sub formă de șuruburi cu laturi paralele, respectiv conice, montate imediat dupa extracția dentară sau ulterior, după vindecarea osoasă. In ceea ce priveste materialele din care sunt confectionate implanturile, în prezent, cel mai des folosit material rămâne titanul datorita multiplelor sale avantaje: biocompatibilitate, conductibilitate termica redusa, densitate scazuta, rezistenta la coroziune si pret de cost de 4 ori mai scazut decat al aurului. Cu toate acestea, s-au intreprins numerioase studii si cercetari experimentale care sugereaza ca zirconiul ar putea reprezenta „viitorul” în domeniul implantologiei.

In concluzie, se poate afirma cu certitudine, faptul ca, la ora actuala, implantologia orala se inscrie cu succes in arsenalul modern al stomatologiei, astfel incat medicina dentara de azi nu poate functiona corespunzator fara aceasta frumoasa specializare.

 

Bibliografie

  1. Carl E. Misch, Contemporary Implant Dentistry, Ed. III, Editura Mosby, 2008
  2. 2. Asbell Milton B. Dentistry. a historical perspective: being a historical account of the history of dentistry from ancient tmes.with emphasis upon the United States from the colonial to the present period. Bryn Mawr PaDorrance & Co. 1988: 1–256.
  3. 3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4040928/

 

 

 

liviadent

More Posts

Mihai

Implanturile dentare – cand sunt indicate si ce presupune interventia de inserare a acestora

Dr. Mihai Paunica

Mihai

In urma pierderii unui dinte, in mod ideal acesta trebuie inlocuit cat mai devreme pentru a preveni atat aparitia migrarilor dintilor vecini sau modificarea planului de ocluzie prin deplasarea dintilor antagonisti, cat si a altor complicatii generale sau locale determinate de pierderea unitatilor masticatorii.

In trecut, singurele variante disponibile erau proteza mobila (Kemeny) sau puntea dentara. Ambele variante presupuneau unele compromisuri, atat estetice, cat si functionale. In vederea realizarii unei punti dentare este necesara slefuirea a minim 2 dinti vecini, iar de multe ori acest lucru presupunea si devitalizarea acestora. Odata cu aparitia implanturilor dentare, aceste neajunsuri au fost eliminate.

Implanturile sunt dispozitive medicale in forma de surub care se fixeaza in os cu scopul de a inlocui radacina dintelui lipsa.

Implanturile sunt de mai multe tipuri, atat din punctual de vedere al materialului din care sunt confectionate, cat si din punct de vedere al dimensiunilor acestora. Implanturile sunt confectionate astfel incat sunt de mai multe marimi si grosimi in functie de disponibilul osos al fiecarui caz clinic.

Interventia de inserare a implanturior dentare se realizeaza de obicei sub anestezie locala, durerea postoperatorie fiind mult mai redusa decat dupa interventia de extractie a unui dinte. Dupa inserarea implanturilor trebuie asteptata o perioada de 3 luni la mandibular si 6 luni la maxilar pana la protezarea acestora. Acest timp este necesat osteointegrarii. Dupa perioada de osteointegrare se realizeaza o radiografie de control, verificandu-se astfel situatia fiecarui implant in parte.

In vederea protezarii implanturilor, acestea sunt descoperite cu o freza speciala, deasupra lor montandu-se un bont special cu rolul de a conforma gingia sub forma dorita. Dupa o perioada de vindecare si conformare gingivala de aproximativ una- doua saptamani, pacientul se prezinta la clinica in vederea amprentarii. Pentru amprentare se folosesc dispozitive speciale denumite bonturi de transfer. Aceste bonturi au rolul de a transmite situatia clinica prezenta la pacient catre laboratorul de tehnica dentara.

Laboratorul de tehnica dentara confectionaza dintii in asa fel incat sa se potriveasca perfect situatiei prezente la pacientii nostrii. De la prima amprenta pana la definitivarea lucrarii protetice este necesar un minim de 3 sedinte, sedinte in cursul carora se vor efectua diferite probe in vederea realizarii unei lucrari perfecte.

La ora actuala, tratamentul edentatiei se realizeaza in mod obisnuit prin implanturi dentare. Inserarea acestor dispozitive reprezinta o manopera curenta stomatologica care nu presupune in mod normal niciun risc din partea pacientilor.

liviadent

More Posts

IMG_5327-min

Albirea dentara – necesitate dincolo de exigentele esteticii

Dr. Georgiana Fieraru

 

Un zambet fermecator inseamna nu numai o dantura sanatoasa, ci si stralucitoare, componenta estetica fiind la fel de importanta ca si cea functionala. Insa, multe dintre alimentele pe care le consumam, dar si inaintarea in varsta pot lasa urme, in mod negativ, asupra dintilor. Astfel, cu timpul, acestia capata o nuanta galbuie, neplacuta.  Pentru a evita acest fapt, ar trebui ca pacientii sa se prezinte regulat in cabinetele stomatologice pentru controalele de rutina, dar si pentru a efectua o seie de proceduri profilactice sau estetice, cum ar fi albirea dentara. Trebuie tinut cont ca, dincolo de moft, albirea dentara este o necesitate pentru a mentine o dantura sanatoasa si frumoasa cat mai mult timp.

Odata cu inaintarea in varsta, dintii devin mai inchisi la culoare datorita schimbarilor care se produc in structura lor. In plus, dintii se pot pata cu pigmenti bacterieni, alimentari sau datorita actiunii diverselor medicamente. Astfel, toti acesti factori pot produce urmatoarele inconveniente estetice :

Modificarile de culoare care pot fi observate pe smaltul dentar variaza atat ca nuanta, cat si ca intindere. Fumatul cauzeaza aparitia petelor inchise la culoare in timp ce anumite defecte sau afectiuni ale smaltului (hipoplazia, fluoroza) pot conduce la ingalbenirea dintilor.

Albirea dinţilor se referă în general la aplicarea compuşilor peroxidici pe dinte, cum ar fi peroxidul de hidrogen. Gradul de albire a dintelui care se poate obtine in urma acestei proceduri variază în funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi: tipul de pete, concentraţia agentului de albire din produsul utilizat, timpul în care agentul de albire acţionează pe dinte şi frecvenţa cu care tratamentul este repetat.  Albirea presupune deschiderea nuanţei de alb cu câteva grade, rezultatul final depinzând de natura şi gravitatea petelor asupra dintelui.

Cine poate beneficia de albire dentara?

Există câţiva paşi necesari premergatori unui tratament de albire efectuat in cabinetul stomatologic. În primul rând medicul stomatolog trebuie să stabilească dacă pacientul are indicatie pentru această manoperă stomatologica. Exista de asemenea si contraindicatii. Astfel,  albirea dinţilor nu este recomandată :

Trebuie avut în vedere şi faptul că albirea nu are efect asupra coroanelor care inlocuiesc dintii naturali sau oricărui alt tip de material dentar. De exemplu, daca pacientul prezinta o obturatie de culoarea dintelui, albirea va avea efect doar asupra suprafeţei dentare, nu şi asupra materialului din care e realizata obturatia.

Cum se realizeaza albirea dentara in cabinetul stomatologic?

Procedura de albire executată de către medicul stomatolog are cea mai mare eficienţă, deoarece se foloseşte cea mai mare concentraţie de peroxid: până la 38 %. Tratamentul poate necesita pana la 3 şedinţe succesive, iar în urma acestuia pacienţii vor avea dinţi cu până la 3 nuanţe mai albi.  Rezultatul albirii durează în medie 2-3 ani, dar se poate repeta după această perioadă.

Tratamentul de albire în cabinetul stomatologic se desfăşoară în modul următor: medicul izolează gingiile pentru a le proteja – cu gel sau baraj de cauciuc (diga) şi aplică gelul cu peroxid pe suprafaţa externă a dinţilor. Apoi se proiectează o lumină specială – leduri sau laser – pe suprafeţele dentare, timp de 30 – 60 minute, in functie de substanta activa.  Procedeul consta in trei sedinte de 15-20 minute care se pot realiza in aceeasi zi, aceasta fiind metoda cea mai rapida.

Exista si efecte secundare ale albirii dentare?      

Procesul de albire poate conduce la aparitia unei sensibilitati dentare TEMPORARE. Aceasta se produce datorita gelurilor de albire care patrund prin smalt in dentina. Dentina, avand o structura poroasa, permite contactul gelului cu structuri senzitive provenind din pulpa dentara. Studiile clinice au demonstrat, ca in timp nu au existat imbolnaviri ale nervului dentar datorate produselor de albire. De altfel, albirea dentara realizata cu produse profesionale are un efect protector pentru dinti datorita continutului perfect dozat de saruri de fluor ce realizeaza concomitent cu albirea o remineralizare a structurilor dure dentare.

Toate metodele de albire profesionale beneficiaza, dupa procesul in sine, de tratamente destinate desensibilizarii, astfel incat confortul ulterior sa fie pe masura efectelor cosmetice obtinute. Aceste tratamente sunt realizate strict cu ajutorul produselor profesionale pe care le puteti gasi numai in clinicile stomatologice.

Toate procedurile de albire realizate in cabinet sunt sigure. Orice alta metoda de estetica dentara efectuata in afara recomandarilor medicului stomatolog, prezinta riscuri majore pentru sanatatea pacientilor.

Prin urmare, nu ezitati sa va adresati cu incredere medicului stomatolog, singurul in masura sa va recomande cea mai potrivita si eficienta metoda de albire pentru dintii dumneavoastra.

 

 

 

Dr. Georgiana Fieraru

 

liviadent

More Posts

Delisa Chirileanu Dental Hospital Romania

Caracteristicile durerii dentare

Dr. Delisa Radu

Delisa Chirileanu DentalHospitalRomania

 

Durerea dentara este cea mai raspandita forma de durere orofaciala si este considerata o urgenta ori de cate ori afecteaza somnul, alimentatia sau orice alta activitate cotidiana. Aceasta reprezinta unul dintre motivele principale al programarilor de urgenta la cabinetul stomatologic (1). Se considera unanim ca principala datorie a medicului stomatolog este sa amelioreze durerea dentara. Depistarea corecta a cauzelor durerii dentare este obligatorie intrucat astfel se va putea modula adecvat tratamentul (2).

Marea majoritate a pacientilor au experimentat cel putin o data durerea de dinti.  Poetul scotian Robert Burns avea sa o numeasca intr-unul din poemele sale “iadul tuturor afectiunilor”(3). Durerea dentara poate fi cauzata de inflamatia pulpei, afectiuni gingivale, afectarea parodontiului marginal, traumatisme, abcese etc (4). Pacientii ar trebui sa cunoasca faptul ca, odata aparute durerile dentare vor creste in intensitate. La inceput ele sunt mai reduse, intermitente, provocate de excitanti termici (mai ales la rece) si cedeaza la medicamente antiinflamatoare. Ulterior, durerea creste in intensitate si dureaza din ce in ce mai mult ajungand sa fie continua. Aceasta incepe sa iradieze si pacientul nu mai poate localiza cu exactitate dintele in cauza. De asemenea, durerea nu mai cedeaza la medicamentele antiinflamatoare.

In literatura de specialitate se descriu urmatoarele tipuri generale de durere dentara:

Sensibilitatea dentara

– cunoscuta si sub denumirea de hiperestezie dentinara

– este o senzatie dureroasa de intensitate redusa care dureaza putin (atat timp cat dintele este in contact cu agentul cauzal), intalnita la aproximativ 15% din populatie.

– apare in special la rece (rar la cald), dulce, acru sau in urma periajului agresiv

– poate fi intalnita in cariile incipiente, subtierea stratului de smalt prin abraziune sau eroziune, sau in retractiile gingivale care expun o parte din radacina dintelui (5).

Durerea acuta (6)

– intalnita in inflamatia ireversibila a pulpei dentare (pulpite)

– dintele are o sensibilitate foarte mare la stimuli termici, iar durerea se mentine de la cateva minute la cateva ore

– durerea poate avea caracter violent, insuportabil, sau pulsatil; ea poate sa apara spontan inclusiv in timpul noptii

– poate fi intalnita in cazul unui proces carios profund; in cazul traumatismelor dentare   (fracturi care au deschis camera pulpara)

Durerea crónica (6)

– simptomatologia este mai putin evidenta, estompata si intermitenta

– apare in situatiile in care un dinte  nu este tratat la timp si infectia progreseaza spre regiunea periapicala (la varful radacinii).

– poate sa apara si in bruxism (scrasnirea dintilor)

– exista insa riscul reacutizarii procesului infectios in lipsa tratamentului, fapt care conduce la o simptomatologie dureroasa

 Ce pot face pacientii la aparitia durerii dentare?

Asa cum am precizat initial, durerea dentara este o urgenta. Acesta este motivul principal pentru care recomandam pacientilor ca la cel mai mic semn sa se prezinte la cabinetul stomatologic. Depistarea si tratarea din timp a afectiunilor dentare ofera un prognostic bun si un plan de tratament mai putin invaziv.

Bibliografie 

  1. Crispian Scully. Oral and maxilofacial medicine: the basis of diagnosis and treatment. 3rd edition. Elsevier; 2013
  2. Wolf CA, Ramseier CA. The image of the dentist.Part 1: Results of a literature search. Schweiz Monatsschr Zahnmed. 2012;122(2):121-32.
  3. Robert Burns. Address to the toothache. Available from: http://www.robertburns.org/works/138.shtml [accessed 28 Ian 2018]
  4. Hargreaves KM, Cohen S, Berman LH. Cohen’s pathways of the pulp. 10th edition. St. Louis, Mosby Elsevier; 2011
  5. Dumitriu HT. Parodontologie. 5th edition. Ed. Viata Medicala Romaneasca; 2009
  6. Gafar M, Iliescu A. Endodontie clínica si practica. 2nd edition. Bucuresti: Ed. Medicala; 2010

 

liviadent

More Posts

Bianca Spinoche dental hospital romania

Sindromul endo-parodontal

Dr. Bianca Spinoche

Interrelatia dintre afectiunile endodontice si parodontale  a fost intotdeauna invaluita in confuzie si controverse. Diferentierea dintre o problema endodontica si parodontala poate sa fie problematica. Un dinte poate deveni  simptomatic atunci cand este afectat endodontic sau parodontal.natura durerii este de obicei primul indiciu in determinarea etiologiei unei astfel de probleme.

Evaluarea clinica si radiologica pot ajuta si clarifica natura problemei.In unele cazuri, influenta patologiei pulare poate cauza implicarea parodontiului sau vice versa. Existenta simultana a problemelor pulpare si afectiunile inflamatorii parodontale pot complica diagnosticul dar si planul de tratament.O leziune endo-parodontala poate avea o patogeneza variata care poate fluctua de la ceva simplu la ceva destul de complex.

Diagnosticul diferential al afectiunilor endodontice si parodontale poate fi uneori dificil, dar este vital sa poti diagnostic correct o afectiune, pentru a acorda tratamentul adecvat situatiei clinica.

In cele ce urmeaza se vor discuta clasificarile clinice modificate ale acestui sindrom, pentru un diagnostic  si un tratament al leziunii nedo-parodontale efectuat in  mod correct.

Leziunile endo-parodontale se caracterizeaza prin implicarea afectiunilor pulpare si parodontale dezvoltate la acelasi dinte.Acest lucru face diagnosticul dificil deoarece o singura leziune prezenta poate avea semne ale implicarii endodotice si parodontale.

In principiu este in mod general acceptat ca atat afectarea endodontica cat sic ea parodontala este cauzata de implicarea bacteriana.Acest lucru sugereaza ca o afectiune poate fi rezultatul celeilalte, sau chiar poate fi generate de de doua procese diferite si independente care sunt associate la un moment dat in evolutia lor (1).

O alta piedica in diagnosticarea corecta este faptul ca afectiunile sunt frecvent private ca entitati diferite, totusi este critic ca un medic sa recunoasca interrelatia acestor leziuni pentru a putea manageria situatia clinica cu success.

Caile de diseminare bacteriana dintre spatial pulpar si parodontal reprezinta inca un subiect controversat (2-6).

Formaenul apical este sursa de acces principala intre cele doua spatii descries anterior, la aceasta participa toate sistemele canalare ale radacinii: canale laterale, accesorii, secundare, de asemenea  tubulii dentinari pein care bactetiile si produsii lor contamineaza mediul (7,8).

Este cunoscut faptul ca principal cauza a leziunilor parodontale este reprezentara de prezenta  placii bacteriane, care la randul sau este formata din specii bacteriene aerobe si anaerobe (9-12).

Expunerea pulpei dentare, boala parodontala si leziunile carioase au de asemenea importanta in dezvoltarea leziunilor endo-parodontale.Daca leziunile nu sunt tratate correct, si canalele nu sunt dezinfectate complet, iar apoi sigilate, acestea vor gazdui bacterii si resturi necrotice care voi participa in continuare la progresia leziunii déjà existente sau chiar  reinfectarea endodontica (13-15).

O alta interrelatie este data de perforatiile iatrogene, cauzate de intrumentele rotative sau a intrebuintarii neadecvate a intrumentatului endodontic (16).

Fracturile radiculare verticale, si fisurile pot deveni cai de contaminare ale pulpei dentare.Daca parodontiul a fost inflamat si tratat incorrect, inflamatia poate disemina la nivel pulpar si poate conduce la necroza pulpare (17).

Unii autori, prin intermediul studiilor, diverg in  ceea ce priveste caile de contaminare.

Rubach si Mitchell (18) sugereaza ca afectarile parodontale pot afecta pulpa dentara atunci cand canalele accesorii sunt expuse, permitand bacteriilor parodontopatogene sa cauzeze reactii inflamatorii urmate de necroza pulpara.

Lindhe(19) afirma de asemenea ca inflitratele bacteriene din procesele inflamatorii pot ajunge la pulpa atunci cand canalele accesorii sunt expuse,dar de asemenea si prin foramenul apical si canaliculii dentinari de la nivelul furcatiei radiculare.

Adriaens et al.(8) demonstreaza ca bacteriile ce vin de la nivelul pungilor parodontale au capacitatea de a ajunge la canalele radiculare si de aici la pulpa dentara, sugerand prin acest lucru ca tubulii dentinari pot deserve ca si rezervoare pentru aceste microorganism, si ca sepoate ajunge o recolonizare a acestor suprafete dup ace acestea au fost tratate.

Este subliniat faptul ca detartrajul si planarea radiculara poate determina distrugerea vaselor de sange si a nodurilor neuro-vasculare de la nivelul canalelor laterale, provocand astfel reducerea vascularizatiei la acest nivel si in consecinta ducand la alterari ale vitalitatii pulpare.

Cunoasterea procesului de desfasurare ale acestor afectiuni este esentiala, pentru a conduce la un diagnostic correct.Acest lucru este realizat prin anamneza corecta, examinare clinica riguroasa si realizarea testelor speciale.

Leziunile endo-parodontale au fost incadrate de-a lungul timpului in diferite clasificari printer care cea a lui Simon et al (20):

  1. Leziuni primare endodontice
  2. Leziuni primare endodontice cu implicare parodontala secundara
  3. Leziuni primare parodontale
  4. Leziuni primare parodontale cu implicare secundara endodontica
  5. Leziuni combinate adevarate

Din punct de vedere al tratarii corecte ale acestori cazuri o alta clasificare clinica a fost realizata de Torabinejad si trope in 1996 (21), bazata pe originea pungii parodontale:

  1. De origine endodontica
  2. De origine parodontala
  3. Leziuni combinate endo-parodontale
  4. Leziuni separate endodontice, si parodontale
  5. Leziuni cu comunicare
  6. Leziuni fara comunicare

O alta clasificare a fost sugerata in 1999 (22), tinand cont de boala parodontala asociata cu afectiunile endodontice:

  1. Leziuni endo-parodontale
  2. Leziuni paro-endodontice
  3. Leziuni combinate

Pe baza acestor clasificari, cea mai des utilizata clasificare este cea care a fost realizata de Simon et al (20) cea care tine cont de cauza primara a afectiunii.

O noua clasificare bazata pe interrelatia endo-parodontala, bazata pe afectiunea primara, cu efectul ei secundar este sugerata astfel:

  1. Afectare parodontala retrograda

a.leziune endodontica cu drenaj la nivel parodontal la nivelul ligamentului parodontal

b.leziune endodontica primara cu implicare parodontala secundara

2.Afectare parodontala primara

3.Afectare parodontala primara cu implicare endodontica secundara

4.Afectare endo-parodontala combinata

5.leziuni parodontale iatrogene

Afectarea parodontala retrograde poate fi impartita in doua subcategorii:

-Leziune endodontica cu drenaj la nivel parodontal la nivelul ligamentului parodontal.In acest caz se poate decela clinic o punga parodontala pe una dintre suprafetele radiculare.Exacerbarea acuta a unei leziuni cornice apicale la un dinte cu necroza pulpara,poate drena coronar prin ligamentul parodontal la nivelul santului gingival.

Aceasta situatia clinica poate mima prezenta unui abces parodontal,insa in realitate reprezinta  tractul unui abces endodontic apical care se deschide la nivelul ligamentului parodontal.In scop diagnostic, este necesar ca medical sa insere un con de gutaperca in traiectul fistulos sis a realizeze astfel radiografii seriate retroalveolare, pentru a determina originea leziunii.

La sondarea parodontala a pungii aceasta nu are adangime mare.Acest tip de leziune sevideca de obicei in urma tratamentului endodontic correct efectuat.

-Leziune endodontica primara cu implicare parodontala secundara

In acest caz sondarea pungii releva o adancime mai mare,din cauza drenarii agentilor toxici prezenti in sistemul canalelor radiculare infectate.Existenta acestei leziuni o perioada de timp mai indelungata duce la acumularea de placa bacteriana si tartru ;a nivelul pungii parodontale, cu avansarea secundara a afectarii parodontale.

Integritatea parodontiului va fi restabilita daca tratamentul de canal este realizat in mod correct.Daca exista un traiect fistulos inaintea tratamentului, realizarea acestuia va duce la resorbtia si vindecarea acestuia.

Leziunile parodontale primare

Boala parodontala evolueaza gradual de-a lungul suorafetei radiculare catre apex.Pulpa dentara poate sa isi pastreze vitalitatea, dar poate de asemenea prezenta modificari degenerative de-a lungul timpului.In astfel de cazuri este indicat sa se trateze doar afectarea parodontala.

Leziuni parodontale primare cu implicare secundara endodontica

Progresia bolii parodontale cu cresterea adancimii de sondare a pungilor parodontale conduc la afectarea pulpei dentare prin intermediul canal lateral sau prin intermediul roamenului apical.

Pulpa dentara devine  necrotica si infectata.In astfel de cazuri  tratarea ambelor tesuturi este de dorit.

Leziuni endo-parodontale combinate

Dintele este afectat la nivel pulpar, unde sistemul canalelor radiculare este infectat, iar acest lucru coexista cu un defect parodontal.Se poate incerca sa se dermine cauza primara a leziunii combinate dar acest lucru nu poate fi posibil de fiecare data.In acest caz nu este essential sa se determine cauza primara, datorita faptului ca tratamentul este atat endodontic cat si parodontal.Daca doar una dintre leziuni este tratata insa nu ne putem astepta la o vindecare adecvata.Este in general de dorit ca ambele tesuturi sa fie tratate pentru ca vindecarea sa survina.

Leziunile parodontale iatrogene sunt datorate:

Perforatiile radiculare.Acestea reprezinta complicatii serioase ale tratamentului endodontic, si au un prognostic destul de rezervat (24).

Perforatiile radiculare survin in urma utilizarii intrumentarului endodontic rotativ, in incercarea de a obtine accesul la canalele radiculare,sau in urma prepararii radiculare pentru inserarea unui pivot.Manipularea incorecta a instrumentarului endodontic poate conduce de asemenea la perforatii radiculare.Cand acest lucru se intampla, comunicarea dintre sistemul canalelor radiculare si tesutul periradicular sau cavitatea orala, reduc de obicei prognosticul tratamentului.

La locul perforatiei are loc un procces inflamator ce cuprinde si ligamentul parodontal, aceasta inflamatie poate progresa si evolua ca o leziune endodontica primara.

Percolarea coronara reprezinta infiltrarea bacteriana de la nivelul caviotatii oral ape la nivelul marginilor restaurarilor endodontice pana la nivel apical.Studiile au indicat ca acest factor  poate fi foarte important in nereusita tratamentului endodontic (25-27).

Canelele radiculare se pot recontamina daca restaurarea coronara este intarziata, datorita fracturii restaurarii coronare sau a dintelui.Madison si Wilox (13) au descoperit ca expunerea canalelor radiculare la mediul oral conduce la infiltrare bacteriana si in unele cazuri aceasta infiltrare pooate merge pe intraga klungime a raddacinii.Ray si Trope (14) a raportat  ca restaurarile defectuase pe tratamente endodontice correct realizate au incidenta mai mare de nereusita comparative cu dintii tratati endodontic neadecvat dar care au restaurari coronare corecte.

Trauma dentara poate imbraca diverse forme insa in general poate fi clasificata ca fisuri la nivelul smaltului, fracture coronare fara interesare pulpara, fracture coronare cu interesare pulpara, fracture corono-radiculare, fracture coronare, luxatia si avulsia (28).

Tratamentul afectarilor dentare traumatice este variat in functie de tipul afectarii, iar acesta va determina prognosticul de vindecare al pulpei dentare si a ligamentului parodontal (17,29-33).

Cauza cea mai comuna fracturilor radiculare vertical la dintii tratati endodontic este forta excesiva utilizata in timpul condensarii laterale a gutapercii.Durerea usoara, discomfortul si aparitia edemului reprezinta principalele simptome clinice, si de asemenea prezenta unei pungi parodontale pe o singura fata a dintelui suspect de fractura rezentinta un semn clinic major.

Materiale chimice utilizate in medicina dentara au un potential destul de mare de a cauza resorbtie radiculara.Exista rapoarte clinice (34-36) care au demonstrate ca albirea interna realizata cu agenti oxidanti in concentratii foarte mari (30-35% peroxide de hydrogen) poate induce resorbtie radiculara.

Materialul de albire poate difuza prin intermediul tubulilor dentinari, iar in combinative cu caldura, pot produce necroza cementului, inflamatia ligamentului parodontal si in final pot prodce resorbtie radiculara (36-37).

Resorbtia de inlocuire sau ankiloza apare secundar necrozei extensive a ligamentului parodontal  cu formarea de os pe suprafata denudate a suprafetei radiculare respective.Aceasta afectiune este cel mai des observata in complicatii ale luxatiilor dentare, in mod special in cazul avulsiilor, atunci cand dintele avulsionat a fost pastrat in conditii inproprii(medii uscate) pentru o perioada de cateva ore.

Potentialul de aparitie a resorbtiei de inlocuire a fost de asemenea observant in cazurile associate cu repararea ranilor parodontale.Tesutul de granulatie derivate din osul alveolar sau din tesutul conjunctiv gingival poate induce resorbtie radiculara si anchiloza.

Fracturile radiculare vertical reprezinta cai artificiale de comunicare intre pulpa dentara si spatial parodontal.Acestea sunt cauzate de accidente traumatice, si se pot decela atat la dintii vitali cat si la cei tratati endodontic.In cazul dintilor vitali, fractura radiculara vertical poate sa se continue cu fracture coronare, in sindromul dintelul fracturat, sau pot sa apara exclusive la nivel radicular (30-31).

Este stiut ca atat pulpa dentara cat si parodontiul marginal sunt strans legate intre ele prin intermediul foramenului apical, canalelor accesorii, tubulii dentinari ai radacinii si unl poate influienta integritatea celuilalt.Desi este cunoscuta aceasta legatura, mecaniscmul transmisiei direacte a infectiilor parodontale la nivelul pulpei este inca controversat.

Unii autori precum Rubach si Mitchel (18) afirma ca boala parodontala poate afecta pulpa dentara atunci cand exista o expunere a canalelor accesorii la nivelul foramenului apical si al canaliculilor la nivelul furcatiei.Adriens et al.(8) a aratat ca bacteriile ce provin de la nivelul pungilor parodontale pot contamina pulpa prin intermediul tubulilor dentinari  ce se expun in timpul detartrajului si planarii radiculare, deservind ca un reservoir de microorganism  si ducand la recolonizarea suprafetei radiculare tratate.

Unele studii (2,38) au combatut aceasta idée deoarece chiar daca se indeparteaza cementul in timpul terapiei parodontale in cazul dintilor vitali, tesutul pulpar va fi protejat impotriva agentilor daunatori prin formarea de dentina de reparatie.mai mult, fluidul dentinal, are miscari catre exterior,prin urmare, acesta reduce difuzarea produsilor bacterieni toxici de la nivel dentinar.Pe de alta parte Langeland et al.(6) afirma ca numai pulpa dentara va fi afectata  de boala parodontala atunci cand este impicat foramenul apical.

Diagnosticul diferential dintre leziunile endodontice si cele parodontale poate fi uneori dificil, dar are importanta vitala in elaborarea planului de tratament correct.Leziunile endo-parodontale reprezinta adevarate incercari pentru clinicieni avand in vedere ca atat diagnosticul cat si prognosticul dintelui afectat pot avea de suferit.Factorii etiologici precum cei bacterieni, fungici, si virusuri de asemenea ca si ceilalti factori precum trauma, resorbtii radiculare, perforatii si malformatii dentare joaca de asemenea un rol foarte important in dezvoltarea si progresia unei astfel de leziuni.

Leziunile endo-parodontale sunt leziuni ce sunt caracterizate de asocierea afectarii parodontale si pulpare ce intereseaza acelasi dinte.Acest lucru subliniaza importanta realizarii unei anamneze complete, si punearea unui diagnostic correct pentru a asigura un tratament si un prognostic correct.

Luand in considerare toti acesti factori, dar si divergentele cu privire la originea si modul in care se dezvolta aceste infectii este necesar sa se ia la cunostinta clasificarile mai sus mentionate.

Datorita complexitatii acestor infectii, abordarea interdisciplinara, cu o buna colaborare intre endodont, parodontolog si microbiolog  este recomandata.

Tratamentul si prognosticul leziunilor endo-parodontale

Decizia terapeutica in cazul sindromului endo-parodontal depinde exclusiv de diagnosticul endodontic si/sau parodontal. Factorii principali ce trebuie luati in considerare sunt vitalitatea pulpara si extinderea imbolnavirii parodontale.

Leziunile endodontice primare

Acest tip de leziuni se vindeca prin simpla obturare corecta a canalului radicular. Prognosticul tratamentului endodontic este influentat de prezenta microorganismelor din sistemul endodontic; un prognostic bun al tratamentului este de asteptat daca ne axam pe controlul infectiei, ceea ce presupune plasarea de substante medicamentoase intracanalar. Hidroxidul de calciu, cea mai folosita substanta, actioneaza chimic prin ionii hidroxil prin distrugerea membranei citoplasmatice a bacteriilor, suprima activitatea enzimatica, intervine in metabolismul celular si rupe catenele ADN inhiband astfel replicarea ARN-ului (39). Practic, hidroxidul de calciu actioneaza ca o bariera ce previne mulltiplicarea bacteriana, iar prin pH-ul sau bazic distruge bacteriile restante, ceea ce favorizeaza vindecarea tesutului dur si inhiba resorbtia radiculara (40).

Lezuinile parodontale primare

            Prognosticul leziunilor primare parodontale depinde de severitatea afectiunii, de eficacitatea tratamentului parodontal si de raspunsul pacientului la terapie. Terapia parodontala primara se bazeaza pe imbunatatirea igienei bucale (medic-igienizare profesionala prin detrtraj supra si subgingival, periaj profesional si irigatii cu solutii antiseptice, pacient- insusirea unei tehnici corecte de periaj si utilizarea mijloacelor auxiliare de igienizare) si indepartarea restaurarilor deficitare, iar terapia parodonatala secundara sau chirurgicala se efectueaza dupa imbunatarirea indicelui de igiena bucala, cu mentiunea ca prin chiuretaj radicular putem indeparta mai mult cement radicular decat este nevoie si astfel riscam sa expunem tubulii dentinari la substantele folosite pentru irigare, ceea ce poate duce la inflamatie pulpara (45).

Leziunile endodntice primare cu implicare parodontala secundara

            In aceste tipuri de leziuni, prognosticul terapiei depinde in cea mai mare parte de severitatea afectarii parodontale. Dintii cu astfel de leziuni trebuie tratati initial endodontic o data cu initierea imbunatarii igienei bucale. Paul si Hutter considera ca leziunea trebuie tratata in sedinte multiple, cu substante medicamentoase de tipul hidoxidului de calciu si reevaluare la 2-3 luni (47). Ulterior terapiei endodontice se va instaura terapia parodontala, deoarece această secventa de tratament permite un timp suficient pentru vindecarea initială a tesuturilor si o mai buna evaluare a starii parodontale. De asemenea, reduce riscul potential de introducere a bacteriilor si a produselor lor secundare in faza initiala de vindecare parodontala (48).

Leziunile endodontice primare cu implicare parodontala secundară pot aparea, de asemenea, ca urmare a leziunilor iatrogene, cum ar fi perforarea radacinii sau fracturarea in timpul tratamentului endodontic a instrumentarului sau chiar a  radacinii sau plasarea de pivoturi. Perforatiile se trateaza in functie de etiologia lor, iar rezultatul terapiei depinde de marimea, locatia, timpul de diagnosticare si tratament, gradul de afectare parodontala, precum si capacitatea de etansare si biocompatibilitatea materialului de obturatie canalara.

S-a recunoscut ca succesul tratamentului depinde în principal de sigilarea imediata a perforatiei si de controlul adecvat al infectiei. Mai multe materiale, cum ar fi agregatul de trioxid mineral, cimenturile ionomerice de zinc armate cu oxid de zinc-eugenol si Vitremer au fost recomandate pentru a etansa perforatiile radacinilor (50, 51). Fracturile radacinii pot fi prezente si ca leziuni endodontice primare cu implicare parodontala secundara. Acestea apar de obicei pe dinti tratati endodontic ce au pivot si coroana. Tratamentul depinde de tipul, dimensiunea, durata si localizarea fracturii, de exemplu, un dinte monoradicular cu o fractura verticala, are un prognostic fără speranță și ar trebui să fie extras (53), in timp ce molarii pot fi tratati prin premolarizare (54). Cu toate acestea, multe cazuri sunt descrise in literatura de specialitate, unde s-au încercat numeroase tehnici inovatoare de tratare si păstrare a dinților monoradiculari, cea mai de succes fiind tehnica  „socket shield”.Leziunile parodontale primare cu implicare endodontica secundara               Boala parodontala primara cu implicare endodontica secundara necesita atat proceduri de regenerare endodontica, cat și parodontala. Leziunile cu adevarat combinate trebuie tratate initial ca leziuni endodontice primare cu implicare parodontala secundara. Inainte de interventia chirurgicala, terapia parodontală paliativa trebuie completată cuterapia endodontica. Prognosticul leziunii reale combinate este adesea slab sau chiar fara speranta, mai ales cand leziunile parodontale sunt cronice si extinse. Prognosticul bolilor combinate se bazează in principal pe eficacitatea terapiei parodontale (5).               Prognosticul unui dinte afectat poate fi de asemenea îmbunatatit prin cresterea suportului osos, care poate fi realizat prin grefe osoase si regenerare tisulara ghidata. Aceste optiuni avansate de tratament se bazeaza pe raspunsurile la tratamentul parodontal si endodontic convențional pe o perioada lungă de timp. Aceste proceduri regenerative, dupa Kim si Song au o  rată de succes de 77,5% (40).               Terapia regenerativa a fost, de asemenea, implementata in operatiile endodontice ca tratament concomitent in timpul managementului leziunilor endo-parodontale (63), (64), (65), (66). Deciziile si strategia de tratament pentru aplicarea procedurilor regenerative sunt luate la diferite niveluri, cum ar fi tratamentul pre-chirurgical, post-tratament endodontic, intra-chirurgical si post –chirurgical. Evaluarea pre-chirurgicală include stabilirea si verificarea stării non-vitale a pulpei, gradul si severitatea distrugerii parodontale si prognosticul terapeutic al procedurii regenerative planificate. Odata ce prognosticul terapeutic al procedurii de regenerare parodontala este considerat a fi favorabil, trebuie asigurata terapia endodontică. Tratamentul radicular ajuta la reducerea mobilitatii dintelui implicat. Evaluarea intra-chirurgicala trebuie sa includa morfologia defectului parodontal, tipul de defect, selectia materialului de aditie, iar post-chirurgical se stabilizeaza zona operata prin sutura si se controleaza igiena orala a pacientului (70,71). In plus, monitorizarea pe termen lung este obligatorie pentru aceste leziuni. Cu toate acestea, testele avansate de diagnostic cum ar fi tomografia computerizata pentru a verifica conditiile tesuturilor dure, puls oximetria pentru evaluarea vitalitatii reale, reactia in lant a polimerazei pentru a identifica microbii specifici pot adauga valoare in diagnosticarea corecta.

 

 

Bibliografie

  1. T. Czarnecki and H. Schilder, “A histological evaluation of the human pulp in teeth with varying degrees of periodontal disease,” Journal of Endodontics, vol. 5, no. 8, pp. 242–253, 1979.
  2. Seltzer, I. B. Bender, and M. Ziontz, “The interrelationship of pulp and periodontal disease,” Oral Surgery, Oral Medicine, Oral Pathology, vol. 16, no. 12, pp. 1474–1490, 1963.
  3. Bender and S. Seltzer, “The effect of periodontal disease on the pulp,” Oral Surgery, Oral Medicine, Oral Pathology, vol. 33, no. 3, pp. 458–474, 1972.
  4. Torabinejad and R. D. Kiger, “A histologic evaluation of dental pulp tissue of a patient with periodontal disease,” Oral Surgery, Oral Medicine, Oral Pathology, vol. 59, no. 2, pp. 198– 200, 1985
  5. Langeland, H. Rodrigues, and W. Dowden, “Periodontal dis- ease, bacteria, and pulpal histopathology,” Oral Surgery Oral Medicine and Oral Pathology, vol. 37, no. 2, pp. 257–270, 1974.
  6. A. Adriaens, J. A. de Boever, and W. J. Loesche, “Bacterial invasion in root cementum and radicular dentin of periodon- tally diseased teeth in humans: a reservoir of periodontopathic bacteria,” Journal of Periodontology, vol. 59, no. 4, pp. 222–230, 1988.
  7. A. Adriaens, C. A. Edwards, J. A. de Boever, and W. J. Loesche, “Ultrastructural observations on bacterial invasion in cemen- tum and radicular dentin of periodontally diseased human teeth,” Journal of Periodontology, vol. 59, no. 8, pp. 493–503, 1988.
  8. Haapasalo, H. Ranta, K. Ranta, and H. Shah, “Black- pigmented Bacteroides spp. in human apical periodontitis,” Infection and Immunity, vol. 53, no. 1, pp. 149–153, 1986.
  9. Trope, L. Tronstad, E. S. Rosenberg, and M. Listgarten, “Darkfield microscopy as a diagnostic aid in differentiating exudates from endodontic and periodontal abscesses,” Journal of Endodontics, vol. 14, no. 1, pp. 35–38, 1988.
  10. L. Jansson, H. Ehnevid, L. Blomlo¨f, A. Weintraub, and S. Lind- skog, “Endodontic pathogens in periodontal disease augmenta- tion,” Journal of Clinical Periodontology, 22, no. 8, pp. 598– 602, 1995.
  11. R. Dahle, L. Tronstad, and I. Olsen, “Characterization of new periodontal and endodontic isolates of spi rachete´s,” European Journal of Oral Sciences, vol. 104, no. 1, pp. 41–47, 1996.
  12. Madison and L. R. Wilcox, “An evaluation of coronal microleakage in endodontically treated teeth. Part III: in vivo study,” Journal of Endodontics, vol. 14, no. 9, pp. 455–458, 1988.
  13. A. Ray and M. Trope, “Periapical status of endodontically treated teeth in relation to the technical quality of the root filling and the coronal restoration,” International Endodontic Journal, vol. 28, no. 1, pp. 12–18, 1995.
  14. P. Saunders and E. M. Saunders, “Assessment of leakage  in the restored pulp chamber of endodontically treated multi- rooted teeth,” International Endodontic Journal, vol. 23, no. 1, pp. 28–33, 1990.
  15. C. K. Jew, F. S. Weine, J. J. Keene Jr., and M. H. Smulson, “A histologic evaluation of periodontal tissues adjacent to root perforations filled with Cavit,” Oral Surgery, Oral Medicine, Oral Pathology, vol. 54, no. 1, pp. 124–135, 1982.
  16. O. Andreasen, F. M. Andreasen, A. Skeie, E. Hjørting-Han- sen, and O. Schwartz, “Effect of treatment delay upon pulp and periodontal healing of traumatic dental injuries: a review article,” Dental Traumatology, vol. 18, no. 3, pp. 116–128, 2002.
  17. C. Rubach and D. F. Mitchell, “Periodontal disease, accessory canals and pulp pathosis,” The Journal of Periodontology, vol. 36, pp. 34–38, 1965.
  18. Lindhe, Tratado De Periodontia Cl´ınicae Implantologia Oral, Guanabara Koogan, Rio de Janeiro, Brazil, 3rd edition, 1999.
  19. H. Simon, D. H. Glick, and A. L. Frank, “The relationship of endodontic-periodontic lesions,” Journal of Periodontology, vol. 43, no. 4, pp. 202–208, 1972.
  20. Torabinejad and M. Trope, “Endodontic and periodontal interrelationships,” in Principles and Practice of Endodontics, R.
  21. Torabinejad and M. Trope, “Endodontic and periodontal interrelationships,”inPrinciplesandPracticeofEndodontics,R. E.WaltonandM.Torabinejad,Eds.,1996.
  22. C.Armitage,“Developmentofaclassificationsystemforperiodontaldiseasesandconditions,”AnnalsofPeriodontology,vol. 4,no.1,pp.1–6,1999.
  23. Rotstein and J. H. Simon, “The endo-perio lesion: a critical appraisal of the disease condition,” Endodontic Topics, vol. 13, no.1,pp.34–56,2006.
  24. Lee,M.Monsef,andM.Torabinejad,“Sealingabilityofamineral trioxide aggregate for repair of lateral root perforations,” JournalofEndodontics,vol.19,no.11,pp.541–544,1993.
  25. P.SaundersandE.M.Saunders,“Coronalleakageasacauseoffailureinrootcanaltherapy:areview,”Endodontics&Dental Traumatology,vol.10,no.3,pp.105–108,1994.
  26. R. Wilcox and A. Diaz-Arnold, “Coronal microleakage of permanentlingualaccessrestorationsinendodonticallytreated anterior teeth,” Journal of Endodontics, vol. 15, no. 12, pp. 584– 587,1989.
  27. Goldman,P.Laosonthorn,andR.R.White,“Microleakagefullcrownsandthedentalpulp,”JournalofEndodontics,vol.18, no.10,pp.473–475,1992.
  28. K. Bakland, F. M. Andreasen, and J. O. Andreasen, “Management of traumatized teeth,” in Principles and Practice of Endodontics, R. E. Walton and T. Torabinejad, Eds., pp. 445– 465,WBSaunders,Philadelphia,Pa,USA,3rdedition,2002.
  29. M. Andreasen, E. Flugge, J. Daugaard-Jensen, and E. C. Munksgaard,“Treatmentofcrownfracturedincisorswithlaminate veneer restorations: an experimental study,” Endodontics &DentalTraumatology,vol.8,no.1,pp.30–35,1992.
  30. K. Nair, U. D. P. Nair, H. Gr¨ondahl, R. L. Webber, and J. A.Wallace,“Detectionofartificiallyinducedverticalradicular fracturesusingTunedApertureComputedTomography,”EuropeanJournalofOralSciences,vol.109,no.6,pp.375–379,2001.
  31. M. Andreasen, J. O. Andreasen, and T. Bayer, “Prognosis of root-fractured permanent incisors: prediction of healing modalities,” Endodontics & Dental Traumatology, vol. 5, no. 1, pp.11–22,1989.
  32. U. Zachrisson and I. Jacobsen, “Long term prognosis of 66 permanent anterior teeth with root fracture,” Scandinavian JournalofDentalResearch,vol.83,no.6,pp.345–354,1975.
  33. M. Andreasen, “Pulpal healing after luxation injuries and rootfractureinthepermanentdentition,”Endodontics&Dental Traumatology,vol.5,no.3,pp.111–131,1989.
  34. S.Heithersay,S.W.Dahlstrom,andP.D.Marin,“Incidence of invasive cervical resorption in bleached root-filled teeth,” AustralianDentalJournal,vol.39,no.2,pp.82–87,1994.
  35. CvekandA.M.Lindvall,“External root resorption following bleaching of pulp less teeth with oxygen peroxide,”Endodontics &DentalTraumatology,vol.1,no.2,pp.56–60,1985.
  36. MadisonandR.Walton,“Cervical root resorption following bleaching of endodontically treated teeth,”Journal of Endodontics,vol.16,no.12,pp.570–574,1990.
  37. Rotstein, Y. Torek, and I. Lewinstein, “Effect of bleaching time and temperature on the radicular penetration of hydrogen peroxide,”Endodontics&DentalTraumatology,vol.7,no.5,pp. 196–198,1991.
  38. Seltzer, I. B. Bender, H. Nazimov, and I. Sinai, “Pulpitisinduced interradicular periodontal changes in experimental animals,” Journal of Periodontology, vol. 38, no. 2, pp. 124–129, 1967.
  39. Siqueira JF Jr, Lopes HP. Mechanisms of antimicrobial activity of calcium hydroxide: A critical review. Int Endod J 1999;32:361-9.
  40. Fava LR, Saunders WP. Calcium hydroxide pastes: Classification and clinical indications. Int Endod J 1999;32:257-82.
  41. Rehman K, Saunders WP, Foye RH, Sharkey SW. Calcium ion diffusion from calcium hydroxide-containing materials in endodontically-treated teeth: An in vitro study. Int Endod J 1996;29:271-9.
  42. Lin YH, Mickel AK, Chogle S. Effectiveness of selected materials against Enterococcus faecalis: Part 3. The antibacterial effect of calcium hydroxide and chlorhexidine on Enterococcus faecalis. J Endod 2003;29:565-6.
  43. Evanov C, Liewehr F, Buxton TB, Joyce AP. Antibacterial efficacy of calcium hydroxide and chlorhexidine gluconate irrigants at 37°C and 46°C. J Endod 2004;30:653-7.
  44. Khan AA, Sun X, Hargreaves KM. Effect of calcium hydroxide on proinflammatory cytokines and neuropeptides. J Endod 2008;34:1360-3
  45. Mhairi RW. The pathogenesis and treatment of endo-perio lesions. CPD Dent 2001;2:77-104
  46. Carrotte P. Endodontics: Part 9. Calcium hydroxide, root resorption, endo-perio lesions. Br Dent J 2004;197:735-43.
  47. Paul BF, Hutter JW. The endodontic-periodontal continuum revisited: New insights into etiology, diagnosis and treatment. J Am Dent Assoc 1997;128:1541-8
  48. Chapple IL, Lumley PJ. The periodontal-endodontic interface. Dent Update 1999;26:331-6, 338, 340
  49. Blomlöf L, Lindskog S, Hammarström L. Influence of pulpal treatments on cell and tissue reactions in the marginal periodontium. J Periodontol 1988;59:577-83.
  50. Parirokh M, Torabinejad M. Mineral trioxide aggregate: A comprehensive literature review – Part III: Clinical applications, drawbacks, and mechanism of action. J Endod 2010;36:400-13
  51. Tsatsas DV, Meliou HA, Kerezoudis NP. Sealing effectiveness of materials used in furcation perforation in vitro. Int Dent J 2005;55:133-41.
  52. Weldon JK Jr, Pashley DH, Loushine RJ, Weller RN, Kimbrough WF. Sealing ability of mineral trioxide aggregate and super-EBA when used as furcation repair materials: A longitudinal study. J Endod 2002;28:467-70
  53. Solomon C, Chalfin H, Kellert M, Weseley P. The endodontic-periodontal lesion: A rational approach to treatment. J Am Dent Assoc 1995;126:473-9
  54. Moule AJ, Kahler B. Diagnosis and management of teeth with vertical root fractures. Aust Dent J 1999;44:75-87.
  55. Tamse A, Fuss Z, Lustig J, Kaplavi J. An evaluation of endodontically treated vertically fractured teeth. J Endod 1999;25:506-8.
  56. Unver S, Onay EO, Ungor M. Intentional re-plantation of a vertically fractured tooth repaired with an adhesive resin. Int Endod J 2011;44:1069-78
  57. Özer SY, Ünlü G, Deðer Y. Diagnosis and treatment of endodontically treated teeth with vertical root fracture: Three case reports with two-year follow-up. J Endod 2011;37:97-102.
  58. Hanada T, Quevedo CG, Okitsu M, Yoshioka T, Iwasaki N, Takahashi H, et al. Effects of new adhesive resin root canal filling materials on vertical root fractures. Aust Endod J 2010;36:19-23.
  59. Oh SL, Fouad AF, Park SH. Treatment strategy for guided tissue regeneration in combined endodontic-periodontal lesions: Case report and review. J Endod 2009;35:1331-6
  60. Kim E, Song JS, Jung IY, Lee SJ, Kim S. Prospective clinical study evaluating endodontic microsurgery outcomes for cases with lesions of endodontic origin compared with cases with lesions of combined periodontal-endodontic origin. J Endod 2008;34:546-51
  61. Nyman S, Gottlow J, Karring T, Lindhe J. The regenerative potential of the periodontal ligament: An experimental study in the monkey. J Clin Periodontol 1982;9:257-65
  62. Nyman S, Lindhe J, Karring T, Rylander H. New attachment following surgical treatment of human periodontal disease. J Clin Periodontol 1982;9:290-6.
  63. Taschieri S, Del Fabbro M, Testori T, Saita M, Weinstein R. Efficacy of guided tissue regeneration in the management of through-and-through lesions following surgical endodontics: A preliminary study. Int J Periodontics Restorative Dent 2008;28:265-71.
  64. Britain SK, Arx TV, Schenk RK, Buser D, Nummikoski P, Cochran DL. The use of guided tissue regeneration principles in endodontic surgery for induced chronic periodontic-endodontic lesions: A clinical, radiographic, and histologic evaluation. J Periodontol 2005;76:450-60
  65. Kerezoudis NP, Siskos GJ, Tsatsas V. Bilateral buccal radicular groove in maxillary incisors: Case report. Int Endod J 2003;36:898-906.
  66. John V, Warner NA, Blanchard SB. Periodontal-endodontic interdisciplinary treatment: A case report. Compend Contin Educ Dent 2004;25:601-2,604
  67. Bashutski JD, Wang HL. Periodontal and endodontic regeneration. J Endod 2009;35:321-8
  68. Cortellini P, Tonetti MS, Lang NP, Suvan JE, Zucchelli G, Vangsted T, et al. The simplified papilla preservation flap in the regenerative treatment of deep intrabony defects: Clinical outcomes and postoperative morbidity. J Periodontol 2001;72:1702-12
  69. Schulz A, Hilgers RD, Niedermeier W. The effect of splinting of teeth in combination with reconstructive periodontal surgery in humans. Clin Oral Investig 2000;4:98-105.
  70. Tonetti MS, Prato GP, Cortellini P. Factors affecting the healing response of intrabony defects following guided tissue regeneration and access flap surgery. J Clin Periodontol 1996;23:548-56
  71. Trombelli L, Kim CK, Zimmerman GJ, Wikesjö UM. Retrospective analysis of factors related to clinical outcome of guided tissue regeneration procedures in intrabony defects. J Clin Periodontol 1997;24:366-71

 

 

liviadent

More Posts

IMG_4851

OXIDUL DE ZIRCONIU – aplicatii in stomatologia moderna

Dr. Andreea Fieraru

IMG_4851

Unul dintre dezideratele stomatologiei moderne il reprezinta restaurarea dintilor cu materiale biocompatibile, care sa fie in acelasi timp suficient de dure pentru a rezista fortelor masticatorii. La dispozitia medicilor dentisti sta astazi un material estetic, puternic, pur, biocompatibil care a revolutionat munca specialistilor in estetica si protetica dentara: zirconiul. Datorita proprietatilor exceptionale, acesta poate avea indicatii multiple, dar pentru prelucrare, este nevoie de sisteme computerizate extrem de sofisticate.

Zirconiul este un un material de culoare alba care se prezinta sub forma de blocuri sau discuri de diverse forme si marimi. In stomatologie nu se foloseste zirconiul pur, ci o combinatie chimica a acestuia, numita oxid de zirconiu.

Deşi este încă un material destul de scump şi mai puţin accesibil, zirconiul are multe avantaje:

Untitled

Utilizarile zirconiului in stomatologie

Aproape orice tip de lucrare protetica poate fi construita din ceramica pe suport de zirconiu. Structurile sunt extrem de rezistente si durabile iar estetica unor asemenea restaurari este deosebita.

Deoarece legatura care se formeaza intre zirconiu si ceramica nu este foarte puternica, coroanele sau puntile dentare pot fi construite in intregime din zirconiu fara strat de ceramica deasupra.

Restaurarile vor avea o culoare alba si sunt indicate mai ales in zonele posterioare ale cavitatii bucale unde pretentiile estetice nu sunt foarte mari dar fortele masticatorii sunt puternice.

In mod normal, implanturile dentare sunt fabricate din titan. Uneori, bontul artificial al implantului poate fi confectionat din zirconiu. Pentru a obtine cele mai bune rezultate estetice, se recomanda ca peste implanturile dentare din zirconiu sa se execute lucrari protetice tot pe baza de zirconiu.

liviadent

More Posts

IMG_4927

Avantajele metodelor imagistice moderne in stomatologie

Dr. Razvan Tudor

 IMG_4927

 

Radiografia dentara reprezinta imaginea plana a unui dinte obtinuta in urma expunerii zonei de interes la radiatii X. Radiografia se realizeaza uzual pentru a avea un bilant complet in cadrul oricarei examinari stomatologice. De asemenea, aceasta examinare este obligatorie pentru confirmarea exacta a diagnosticului si pentru vizualizarea anumitor detalii anatomice. In acelasi timp, radiografia dentara este indispensabila pentru realizarea unui plan de tratament cat mai individualizat si corect.

In stomatologie exista mai multe tipuri de radiografii, cele mai cunoscute fiind radiografia retroalveolara, radiografia bitewing si ortopantomograma, adica radiografia panoramica.

Odata cu avansarea tehnologiei in stomatologie a aparut o noua metoda de investigare, computerul tomograf cu fascicul conic. Acesta foloseste tot radiatii X, dar spre deosebire de radiografiile conventionale, ofera imagini tridimensionale, superioare din punct de vedere al calitatii si detaliilor. In plus, poate aprecia starea tesuturilor moi din jurul osului.

Radiografia retroalveolara este o radiografie pe care se vad adesea 2-3 dinti alaturati. In prezent este cea mai simpla, cea mai ieftina si cea mai recomandata investigatie radiologica. Aceasta ne arata dintele in intregime, atat coroana cat si radacina, dar si osul in care acesta este implantat. Acest tip de radiografie are numeroase indicatii, cum ar fi:

Diagnosticarea leziunilor carioase sau a cariilor secundare

Detectarea infectiilor situate in jurul varfului radacinii

Inainte si dupa realizarea tratamentelor de canal

Pentru verificarea corectitudinii unui tratament de canal deja realizat

Vizualizarea morfologiei radiculare inaintea unei extractii

In cazul traumatismelor dento-alveolare

Vizualizarea dintilor neerupti sau in curs de eruptie.

Radiografia bitewing este asemanatoare radiografiei retroalveolare, dar se realizeaza cu dintii in contact, adica in ocluzie. Astfel, pot fi vizualizati 2-3 dinti alaturati, atat cei superiori, cat si cei inferiori. Pe acest tip de radiografie se observa coroanele dentare si o parte din radacini. Radiografia bitewing este utila in special pentru depistarea cariilor interdentare si a cariilor secundare dezvoltate sub obturatiile sau lucrarile existente. In acelasi timp, se poate observa si cantitatea de os pierduta din jurul dintelui.

Ortopantomograma sau radiografia panoramica ofera o reprezentare radiologica de ansamblu a aparatului dento-maxilar. Pe acest tip de radiografie se observa toti dintii superiori si inferiori, oasele maxilare si articulatia temporo-mandibulara. De asemenea, este vizualizat si raportul dintilor cu formatiunile anatomice vecine: sinusul maxilar, canalul mandibular. Medicul stomatolog recomanda aceasta radiografie inca de la prima vizita a pacientului in cabinet, pentru a avea o imagine de ansamblu a situatiei clinice. In baza radiografiei, medicul ii prezinta pacientului planul de tratament si etapele pentru rezolvarea in totalitate a problemelor dentare existente. Radiografia panoramica se realizeaza inaintea inceperii unor reabilitari orale complexe (punti dentare, proteze, extractii dentare, tratamente). Pe aceasta se observa morfologia radiculara, dar mai ales leziunile dento-parodontale, care, nedepistate la timp, pot compromite planul de tratament. Se evalueaza astfel corect terenul pe care va fi aplicata lucrarea protetica. Indicatiile ortopantomogramei sun numeroase si cuprin toate specialitatile stomatologice, astfel:

in ortodontie, radiografia panoramica este obligatorie pentru formularea unui diagnostic corect, in functie de care va fi conceput planul de tratament cu ajutorul aparatelor dentare mobile sau fixe

in stomatologia pediatrica (pedodontie) radiografia panoramica este indicata pentru depistarea diverselor anomalii de numar sau pozitie a dintilor temporari sau permanenti, pentru aflarea cauzelor intarzierii aparitiei pe arcade a unor dinti sau pentru evidentierea patologiei dentare apicale si periapicale

in cazul unor traumatisme severe, pe radiografie se pot observa liniile de fractura, directia lor, dintii situati in focarul de fractura, dar si elementele anatomice afectate

patologia articulatiei temporo-mandibulare poate fi investigata in urma realizarii unei radiografii panoramice

In unele situatii examenul clinic şi radiografiile uzuale nu oferă date suficiente pentru a aprecia corect şi complet starea cavităţii orale şi a proceselor patologice, in acest caz apelandu-se la computerul tomograf. Principalele situaţii în care se recomandă o examinare computer tomograf sunt urmatoarele:

Implantul dentar: examenul computer tomograf este cel mai indicat să aprecieze oferta osoasă a pacientului, dimensiunile crestelor alveolare, localizarea și determinarea distanței față de structurile anatomice vitale (canal mandibular, sinusuri, dinți vecini), starea ţesuturilor moi. Acesta se realizează pre- şi post- intervenţie, pentru selectarea celei mai bune dimensiuni și a tipului optim de implant, stabilirea axului de inserţie, necesitatea adiţiei osoase, evaluarea riscurilor implantului dentar, a complicaţiilor, pentru monitorizarea evoluţiei şi integrării acestuia în osul alveolar.

Ortodonție: Deşi nu este încă o investigaţie uzuală în acest domeniu, cu ajutorul computerului tomograf cu fascicul conic se poate aprecia potenţialul de creştere, simetria si asimetria structurilor osoase, se pot vizualiza structurile vitale și în același timp pot fi evaluate poziția și anatomia dintelui afectat, cât și căile respiratorii. Informaţiile obţinute permit instituirea unui plan de tratament mult mai fidel pentru pacienţii ce trebuie să poarte un aparat dentar.

Endodonție: Deși radiografiile convenționale sunt mai practice și mai adecvate procedurilor endodontice obișnuite, informațiile volumetrice din scanările computer tomograf oferă imagini din alte unghiuri ce nu pot fi obținute prin radiografiile convenționale. Abilitatea de a reduce sau elimina suprapunerea structurilor din jur facilitează vizualizarea zonelor de interes în mod tridimensional.

Patologia articulatiei temporo-mandibulare: Cu ajutorul computerului tomograf cu fascicul conic putem să descoperim afecţiuni degenerative, luxaţii, fracturi localizate la nivelul articulatiei temporo-mandibulare.

Tumori ale regiunii oro-maxilo-faciale: examinarea computer tomograf este superioară radiografiei în ceea ce priveşte aprecierea dimensiunilor tumorii, extensiei locale şi regionale a ei (adenopatii), orientând spre un caracter benign sau malign al formaţiunii. Vascularizaţia procesului tumoral se face prin administrarea intravenoasă a unei substanţe de contrast iodate. Diagnosticul de certitudine al cancerelor din zona orală este dat, însă, de examenul histopatologic.

 

liviadent

More Posts

IMG_5046

Leziunile ulcerative ale mucoasei orale

Dr. Carmen Nicolae

IMG_5046

 

Afectiunile mucoasei orale sunt numeroase si diverse atat ca etiologie, cat si ca evolutie, prognostic sau tratament. De cele mai multe ori acestea nu trec neobservate, simptomatologia dureroasa de intensitate mai mica sau mai mare il determina pe pacient sa se prezinte la cabinetul stomatologic.

Din punctul de vedere al duratei evolutiei, leziunile ulcerative ale mucoasei orale pot fi acute sau cronice. Ulceratiile acute sunt cele care nu persista mai mult de 6 saptamani. Ulceratiile cronice evolueaza timp indelungat si, de regula, sunt intalnite ca manifestari ale unor afectiuni mai grave. Exista si situatia in care o ulceratie banala poate prezenta o evolutie mai trenanta in cazul in care pacientul nu respecta o igiena orala riguroasa, iar aceasta se suprainfecteaza. De asemenea, in cazul pacientilor cu imunosupresie durata oricarei leziuni ulcerative este mult mai mare, iar tratamentul de cele mai multe ori nu este cel uzual.

Ca si etiologie / cauza, leziunile ulcerative ale mucoasei orale pot fi :

Pot fi grave leziunile ulcerative ale mucoasei orale?

Gravitatea leziunilor ulcerative ale mucoasei orale este in functie de etiologia lor. De asemenea, starea imunologica a pacientilor poate influenta asect aspect. La pacientii imunocompromisi vindecarea este deficitara, iar suprainfectiile sunt frecvente. Leziunile ulcerative acute bacteriene, virale sau traumatice se vindeca de cele mai multe ori in 2 saptamani cu tratamentul adecvat. Afectiunile ulcerative cronice produse printr-un mecanism autoimun sunt mat grave, tratamentul lor este mai complex, iar evolutia este indelungata.

Leziunile ulcerative ale mucoasei orale sunt intalnite mai frecvent la copii sau la adulti?

Afectiunile ulcerative orale pot fi intalnite atat la copii, cat si la adulti. Insa, etiologia este diferita. In timp ce la copii predomina ulceratiile virale cum ar fi cele din primoinfectia herpetica sau din herpangina, la pacientii de peste 50-60 de ani leziunile ulcerative de la nivelul mucoasei orale pot reprezenta semnele de la acest nivel ale unor afectiuni sistemice grave, de exemplu lichenul plan oral sau dermatozele buloase. Cand exista aceasta suspiciune o evaluare generala a starii de sanatate a pacientului si o consultatie interdisciplinara de specialitate sunt indispensabile.

Care este tratamentul leziunilor ulcerative ale mucoasei orale?

Este foarte important ca pacienti sa se prezinte la cabinetul stomatologic pentru o consultatie de specialitate cu regularitate, o data la 6 luni, dar si de fiecare data cand apar modificari de perceptie, simptomatologie dureroasa sau zone modificate ca aspect la nivelul mucoasei orale. Numai un control clinic amanuntit, coroborat cu o anamneza bine condusa si cu interpretarea investigatiilor paraclinice recomandate pot stabili un diagnostic si u  tratament corect.

liviadent

More Posts

26167420_1191096364355454_8362448943427579622_n

Beneficiile sistemului Fast&Fixed

dr. Andrei Dumitru

Sistemul Fast&Fixed ofera urmatoarele beneficii:

Ofera rezultate imediate

Cu un numar redus de implanturi (6 la maxilar si 4 la mandibula) se obtine infrastructura pentru dantura fixa, in numai cateva ore.  Inserarea implanturilor si realizarea lucrarii dentare se realizeaza in mai putin de o zi. Se imbunatateste imediat zambetul si confortul oferit de datura fixa.

fast_fixed

Imbunatateste aspectul estetic

In situatia in care dintii lipsesc partial sau total, etajul inferior al fetei (distanta dintre barbie si nas) se micsoreaza, astfel cauzand un aspect imbatranit al fetei. Procedura Fast&Fixed va intinereaste infatisarea prin imbunatatirea simetriei fetei si corectarea raporturilor dintre etajele fetei, iar ridurile din jurul gurii se atenueaza considerabil.

Masticatie eficienta

Masticatia se imbunatateste avand ca efecte pozitive prevenirea afectiunilor articulatiei temporomandibulare, o digestie mai buna, si posibilitatea de a va bucura de mancarea preferata.

Zambet perfect, de durata

Dantura fixa este creata de tehnicienii dentari, indeplinind cu exactitate doleantele si exigentele pacientului astfel incat zambetul sa fie cel dorit. Dintii vor avea forma si nuanta pe care pacientul si le doreste.

Imbunatateste calitatea vietii

Creste confortul atunci cand mancati, vorbiti sau zambiti. Viata sociala se imbunatateste si dispare teama de socializare cauzata afectiunile dentare(miros neplacut al cavitaii orale, zambet inestetic etc).

Previne aparitia bolilor asociate cu afectarea sau lipsa dintilor

Prin procedura Fast&Fixed se obtine o cavitate orala  sanatoasa si implicit un corp mai sanatos,  prin indepartarea focarelor infectioase ce mentin o permanenta stare de inflamatie cronica. Afectiunuile parodontale pot fi asociate cu atac de cord, infarct,  boala Alzheimer, diabet, si alte boli cronice. Cu o igienizare corespunzatore a danturii si vizite periodice la medicul dentist, se poate mentine o stare generala de sanatate in parametrii normali.

Tratamentul cu sistemul de implanturi Fast&Fixed a fost dezvoltat pentru a simplifica tratamentul pentru pacientii ce sufera de edentatie, de afectiuni parodontale cu atrofia oaselor maxilare.

Tratamentul cu implanturi clasice are o serie de neajunsuri, cum ar fi: multiple vizite la medicul dentist, un numar mai mare de implanturi dentare, aditii osoase costisitoate sau augmentarea sinusului maxilar, cresterea perioadei de tratament cu 6-18 luni.

Sistemul Fast &Fixed este superior tratamentului clasic cu implanturi

pentru ca:

liviadent

More Posts

PATA ALBA – LEZIUNEA SUPRAFETELOR DE SMALT

Dr. Chirileanu Delisa

IMG_5128

Pata alba – definire si aspect clinic

Pata alba este o leziune incipienta a demineralizarii smaltului si este rezultatul actiunii bacteriilor care prin productia de acid reusesc sa penetreze stratul superficial al acestuia. Din pacate acest fenomen de demineralizare nu poate fi compensat de fenomenele de remineralizare din cavitatea orala.

Astfel aceasta pierdere minima din stratul superficial lasa in urma o suprafata poroasa de smalt care are un indice de refractie al luminii diferit, motiv pentru care va aparea ca fiind opaca, spre deosebire de smaltul natural care este translucid. De altfel in literatura de specialitate aceasta leziune mai poate fi intalnita sub numele de pata alba cretoasa.

Cauze

Asa cum am mentionat cea mai importanta cauza a aparitiei petelor albe dentare este atacul bacterian care determina cariile incipiente. Un alt motiv este fluoroza. Aceasta apare atunci cand cantitati mari de fluor sunt ingerate in perioada in care dintii se dezvolta. Cu toate ca fluorul ajuta la intarirea dintilor, in cantitati prea mari poate avea efecte negative, cauzand colorarea dintilor.

Hipoplaziile si hipomineralizarile smaltului, sunt defecte de structura ale smaltului care se manifesta fie printr-un grad de mineralizare scazut, fie printr-o formare defectuoasa a matricii care sustine cristalele de hidroxiapatita din care se constituie smaltul dentar.

Eroziunile sunt urmarea directa a unui consum ridicat de bauturi acidulate dar pot avea si alte cauze cum ar fi boala de reflux gastroesofagian. Expunerea dintilor la cantitati mari de acid face ca posibilitatile fiziologice ale organismului de a combate aciditatea sa fie depasite.

Cum poti stii daca ai pete albe pe dinti?

Un raspuns firesc la aceasta intrebare ar fi ca petele albe se vad cu ochiul liber, atat prin autoexaminare cat si la un examen clinic obisnuit. Ei bine in realitate diagnosticarea corecta  este difícil de realizat. Pentru a fi observate este esential ca dintii sa fie foarte bine uscati, lucru ce se poate obtine doar in cabinet. Doar petele albe care apar ca urmare a defectelor de structura despre care am vorbit (hipomineralizare, hipoplazie) se pot observa si pe dintii acoperiti de saliva. Asadar este obligatoriu sa va vizitati medicul stomatolog pentru a fi siguri de diagnostic.

Cum se trateaza?

Cu mai mult timp in urma, tratamentul de electie avea doua directii: prima –  remineralizare, cea de a doua – obturatie cu tot protocolul de lucru pe care aceasta l-ar presupune. Dar in prezent, vorbim in primul rand despre ICON. ICON reprezinta abordarea moderna, un concept revolutionar, pentru ca ofera niste avantaje extraordinare:

Explicat in cateva cuvinte, ICON este o rasina, ceva similar materialului obisnuit de obturatie, dar cu o fluiditate mult mai mare, ceea ce ii asigura patrunderea in profunzime. Practic, infiltreaza leziunea, ii opreste evolutia si reda aspectul sanatos al smaltului.

Concluzii

Pacientii ar trebui sa retina ca aceasta tehnica de infiltrare se adreseaza leziunilor incipiente, de dimensiuni reduse. De obicei tratamentul presupune o singura sedinta, dar pot fi si situatii particulare care sa necesite mai multe sedinte.

Daca pacientii se prezinta pera tarziu la tratament, atunci solutiile terapeutice care se mai pot lua in considerare vor fi albiri dentare sau tratamentul conventional al cariei.

liviadent

More Posts

Pagina 3 din 812345...Ultima »
programare
online
programare