Programari:
0721.021.855
0733.045.855
Str. Racari Nr. 5, Bucuresti
Nihil sine Deo!
alege fotografia
alege fisierul
captcha

Arhive

Mihai

Antibioterapia in stomatologie

Dr. Mihai Paunica

Mihai

 

Antibioticele sunt medicamente ce actioneaza in principal asupra bacteriilor. Corpul uman este colonizat de numeroase microorganisme. Marea lor majoritate fac parte din asa numita flora saprofita, avand un rol bine definit in functionarea corecta a organismului. O parte dintre aceste bacterii, in anumite conditii pot determina aparitia unei infectii.

Cand este indicata prescriptia antibioticelor in stomatologie?

Antibioterapia in stomatologie poate fi o terapia profilactica, de prevenire sau una curativa, pentru a trata o infectie activa.

Antibioterapia profilactica se indica la pacientii care prezinta si o patologie generala asociata. In acest scop, antibioticele sunt prescrise dupa interventii stomatologice pentru a preveni, de exemplu, o endocardita bacteriana la pacientii cu anumite boli cardio-vasculare sau o septicemie la pacientii cu imunitatea mult scazuta. Unii specialisti sunt de parere ca antibioterapia profilactica trebuie recomandata si inaintea unor interventii chirugicale, insa la pacientii sanatosi, daca este respectat un protocol strict sunt foarte rare situatiile in care exista un beneficiu real in urma antibioterapiei.

Antibioterapia curativa este recomandata in momentul aparitiei unei infectii. Semnele clasice ale infectiei se intalnesc si in stomatologie, iar acestea sunt tumefactie, durere si caldura locala. Infectiile in stomatologie au ca punct de plecare in marea majoritate a cazurilor agravarea unei patologii dentare. Pacientul trebuie sa inteleaga ca un tratament corect cu antibiotice nu vindeca si afectiunea dentara. Astfel concomitent cu antibioterapia trebuie instituit si un tratament stomatologic adecvat.

Care sunt consecintele antibioterapiei asupra florei normale din cavitatea orala?

Odata cu distrugerea bacteriilor ce au determinat infectia se distrug si bacteriile bune, care au roluri foarte importante si bine definite in homeostazia intregului organism. Din cauza acestui fapt, decizia de a prescrie antibiotice trebuie cantarita foarte bine de catre clinician. Exista si situatii in care foarte multi pacienti cer un antibiotic mai „puternic”, motivul invocat fiind ca au dezvoltat rezistenta la un anumit antibiotic. Acest lucru este complet eronat si nejustificat si va trebui ca fiecare situatie de acest fel sa fie foarte bine gestionata de catre medicul stomatolog. In mod real, singurele care dezvolta o rezistenta la antibiotic sunt bacteriile, nu oamenii. Astfel apar specii bacterienie cum ar fi MRSA, specii rezistente la marea majoritate a antibioticelor folosite. Aceste superbacterii, cum sunt denumite in literatura de specialitate pun in pericol viata a mii de oameni anual. Cauza aparitiei superbacteriilor o reprezinta chiar abuzul de antibiotice. Cu cat un antibiotic este mai folosit, cu atat este riscul mai mare ca o specie bacteriana sa dezvolte o rezistenta la acel tip de antibiotic.

Exista si alternative ale antibioterapiei sistemice?

In anumite afectiuni stomatologie se poate folosesti antibioterapia locala. Astfel, antibioticul este administrat local, cel mai frecvent in afectiunile parodontale sau ale mucoasei orale. In modul acesta dispar o buna parte din dezavantajele si reactiile adverse aparute la folosirea antibioticelor orale/injectabile.

 

 

liviadent

More Posts

Cinci etape importante in tratamentul bolii parodontale

Dr. Bianca Spanoche

 

Diagnosticul corect al tipului de afectiune parodontala conduce medicul catre implementarea unui plan de tratament tintit si previzibil. Pe de alta parte il ajuta pe acesta sa prefigureze rezultatele dorite in urma instaurarii unor etape terapeutice bine structurate si sa anticipeze prognosticul bolii parodontate.

Diagnosticul parodontal este stabilit de catre medicul specialist pe baza mai multor criterii, cum ar fi: particularitatile examenului clinic, rezultatele examenelor complementare imagistice si microbiologice de laborator, care dau certitudinea diagnosticului prezumtiv. In functie de tipul afectiunii, tratamentul este realizat intr-o singura etapa, sau din contra, din mai multe.

Etapele tratamentului parodontal pot fi structurate astfel:

1.Tratamentul antimicrobian

2.Tratamentul chirurgical

3.Tratamentul de reechilibrare ocluzala

4.Tratamentul de bioreactivare

5.Etapa de dispensarizare

 

  1. Tratamentul antimicrobian

Tratamentul antimicrobian reprezinta prima etapa indiferent daca este vorba despre o gingivita sau despre o afectare mai profunda a parodontiului, atunci cand avem de a face cu o forma de parodontopatie. Tratamentul antimicrobian incepe prin realizarea de catre medic a unei igienizari profesionale minutioase: detartraj, periaj, air flow. In aceeasi etapa pot fi prescrise diferite substante medicamentoase ce au rolul de a scadea inflamatia locala. Astfel se pot recomanda fie antiseptice, cu diferite forme de prezentare: solutii, geluri, fie antibiotice, pe cale locala sau generala. Atunci cand vorbim despre boala parodontala vorbim in mod obligatoriu de bacterii care nu pot fi eliminate doar prin curatarea in profunzime a tesuturilor parodontale, de aceea sunt necesare efectele benefice ale substantelor medicamentoase. Tot in aceasta etapa pacientul va fi instruit cu privire la modalitatea cea mai corecta si eficienta de realizare a periajului dentar, iar metoda de realizare a acesteia trebuie personalizata in functie de nevoile situatiei clinice specifice. In cazul gingivitei cronice simple, aceasta etapa de tratament este sufcienta pentru ca tesuturile sa se vindece in totalitate, in situatia in care nu se suprapun alti factori favorizanti, ce ar necesita indepartarea lor.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical este reprezentat de catre chiuretajul subgingival, realizat atat pe suprafata radiculara, cat si la nivelul santului gingival. Aceasta interventie se poate realiza in camp inchis sau in camp deschis. Modalitatea de abordare a tratamentului chirurgical este determinata de valorile obtinute in urma realizarii parodontometriei. Atunci cand sunt depasite valorile normale ale adancimii santului gingival, 1-3mm, si pacientul are pungi parodontale de mici dimensiuni 4-6mm,  se poate recurge la chiuretajul in camp inchis. Cand insa pierderile osoase sunt mari 7-9-12 mm este necesar sa se intervina prin realizarea unui chiuretaj in camp deschis, care ii permite medicului sa aiba o mai buna vizibilitate asupra campului operator, si astfel sa realizeze o mai buna indepartare a tesuturilor inflamatorii, de granulatie, de la nivelul pungilor parodontale.

In etapa chirurgicala, se utilizeaza ca adjuvant laserul dentar, care ajuta tesuturile sa se vindece mult mai rapid, indeparteaza resturile de mici dimensiuni de tesut infectat, si in plus stimuleaza revascularizatia la nivel local prin formearea vaselor noi de sange.

In functie de cazul clinic si unde indicatia clinica o cere se pot realizare regenerari osoase ghidate, prin aditia de materiale osoase fi autologe, fie de origine animala, special destinate pentru acest scop. Tesuturile moi pot fi regenerate prin utilizarea de membrane resorbabile, ce se pot obtine si din sangele propriu al pacientului, prin centrifugare. Acestea sunt reprezentate de asa numitele membrane PRF care contin factori proprii de crestere si care ajuta foarte mult vinecarea si regenerarea.

Tratamentul de reechilibrare ocluzala

Tratamentul de reechilibrare ocluzala se refera la reechilibrarea intregului sistem stomatognat si implica o echipa medicala formata din medic endodont, protetician, ortodont, chirurg. Se realizeaza un plan de tratament de reabilitare orala completa, care sa permita pacientului elimarea factorilor favorizanti ce au dus la dezechilibrul parodontal. In aceasta etapa se trateaza toate leziunile odontate (cariile) prin obturatii (plombe), se inlocuiesc reconstituirile coronare realizate incorect, se ehilibreaza ocluzia, se protezeaza spatiile edentate si se corecteaza anomaliile dento-maxilare existente.

Dupa parcurgerea fiecarei etape, in functie de tipul de afectare parodontala, nu trebuie uitate ultimile doua, si anume bioreactivarea si dispanzarizarea pacientului.

Tratamentul de bioreactivare

Pentru bioreactivare, se pot realiza diferite produse fie de origine animala, fie de origine vegetala care moduleaza sistemul imunitar, si care pot ajuta organismul sa mentina rezultatele obtinute in urma celorlalte etape de tratament.

Etapa de dispensarizare

Dispensarizarea este insa extrem de importanta pentru pacientul parodontopat. Boala parodontala este o afectiune cronica, care trebuie monitorizata permanent si regulat, prin vizite la medicul specialist, realizate din 3 in 3 luni la inceput si apoi la 6 luni, vizite in decursul carora medicul observa vindecarea tesuturilor, si indeplinirea de catre pacient a tuturor responsabilitatilor ce tin de el pentru mentinerea unui parodontiu sanatos. De asemenea, este important ca pacientul sa vina la vizitele periodice deoarece boala se poate reactiva in alte zone fata de cele afectate initial.

liviadent

More Posts

Medicul ortodont iti va recomanda un anumit tip de aparat dentar dintre urmatoarele categorii: aparat dentar fix, aparat dentar mobil, incognito.

Daca ai ales deja varianta de aparat dentar potrivita pentru tine, trebuie sa stii ca va trebui sa respecti cu stricteti indicatiile medicului specialist legate de alimentatie si igiena. Pentru a preveni spargerea sau desprinderea bracketilor si dezvoltarea cariilor dentare este indicat sa tai alimentele in bucati mici pe care sa le mesteci incet si cu atentie, evitand astfel sa musti din anumite alimente. Este recomandat sa eviti alimentele lipicioase sau tari, bauturile acidulate si dulciurile. Pentru ca bracketii, arcurile, inelele sau aparatele mobile reprezinta elemente la nivelul carora resturile alimentare pot stagna cu usurinta, facand dificila igienizarea dintilor, este extrem de important sa respecti anumite reguli de igiena orala si de periaj dentar.

REGULI PRIVIND IGIENA APARATULUI DENTAR FIX

O igiena dentara corecta pe durata tratamentului ortodontic este extrem de importanta si implica un periaj corect, folosirea mijloacelor auxiliare de profilaxie si igienizari profesionale realizate de medicul stomatolog in cabinetul dentar.

Periajul dentar al pacientului cu aparat ortodontic fix este greu de realizat intrucat bracketii creeaza zone retentive, iar pacientul trebuie sa foloseasca periute speciale care usureaza realizarea igienizarii si dusuri bucale. De aceea, pentru a evita posibile probleme dentare, periaza-ti dintii corect si dupa fiecare masa:

Igienizarea dentara profesionala trebuie realizata frecvent la pacientii care au aparat dentar deoarece bracketii sunt elemente care ingreuneaza periajul si retin placa bacteriana. O data la trei luni este recomandat ca pacientul sa beneficieze de metodele de igienizare prezente in cabinet (detartraj, periaj profesional, air flow, tratament de fluorizare si desensibilizare).

REGULI PRIVIND IGIENA APARATULUI DENTAR MOBIL

In cazul pacientilor care aleg un aparat dentar mobil, periajul dintilor se face in mod obisnuit folosind tehnicile corecte de periaj, ata dentara si apa de gura.

Procesul trebuie completat de igienizarea aparatului dentar:

Aparatele dentare mobile sunt indepartate de catre pacient din cavitatea bucala si reaplicate. In momentul in care acestea nu sunt in gura este recomandat sa fie pastrate intr-un recipient, perfect curate.

Alegerea aparatului dentar potrivit pentru tine implica mult mai multe criterii de ordin esthetic, functional, legate de cost sau de experienta si tehnica medicului ortodont. De aceea, va propunem o serie de articole care va pot veni in ajutor in luarea acestei decizii:

  1. Cum se alege un aparat dentar?
  2. Cat costa un aparat dentar?
  3. Ce este contentia?
  4. Care sunt avantajele si dezavantajele unui aparat dentar invizibil?
  5. Care sunt factorii care influenteaza costul tratamentului ortodontic?
  6. De ce am nevoie de un aparat dentar si care este limita de varsta pentru a-l purta?
  7. Care sunt tipurile de aparate dentare dintre care puteti alege?
  8. Cine sunt medicii specialisti de la clinica Livia Dent?
  9. Care sunt facilitatile clinicii Livia Dent?

Daca te-ai hotarat sa porti aparat dentar iti recomandam sa faci o programare la unul dintre medicii nostri specialisti in ortodontie care iti va oferi suport in alegerea aparatului dentar potrivit pentru tine si servicii de cea mai buna calitate privind montarea si reglarea acestuia.

sau poti suna direct la 

+ (031) 9881
0733.045.855
0721.021.855

liviadent

More Posts

IMG_5327-min-iloveimg-compressed

Dr. Georgiana Fieraru

Fatetele dentare sunt lucrari protetice ce acopera suprafata externa, vizibila a dintelui si sunt recomandate fie pentru a imbunatati aspectul estetic al dintilor, fie pentru a proteja impotriva actiunii unor factori externi suprafata acestora.

Fatetele dentare sunt indicate in mai multe situatii, iar cazurile ideale pentru aceasta procedura sunt urmatoarele:

Fatetele dentare se confectioneaza din ceramica presata E-max (portelan) sau din zirconiu, materiale cu calitati estetice superioare, rezistente, cu stabilitate cromatica ridicata, ce nu isi modifica culoarea in timp.

Metoda de fatetare

Metoda indirecta de fatetare este relativ rapida si presupune doar 3 vizite la medicul stomatolog. De asemenea, acestea se pot realiza si intr-o singura sedinta prin tehnici de laborator de ultima generatie CAD-CAM. In aceste cazuri, se realizeaza amprenta digitala cu ajutorul unei camere intraorale care este transmisa imediat computerului care cu ajutorul unui soft specializat va proiecta viitoarea fateta dentara. Prepararea dintilor in vederea realizarii fatetelor dentare este lipsita de orice fel de durere, presupune un sacrificiu minim de tesuturi dure dentare (se vor indeparta aproximativ 0,5-0,7 mm din suprafata smaltului) si de cele mai multe ori este limitata numai la nivelul smaltului.

Inainte de cimentarea definitiva, fatetele sunt pozitionate pe dinti si evaluate pentru a verifica daca acestea corespund cerintelor din punct de vedere estetic si functional. De asemenea, in acest moment se pot face mici ajustari pana cand se considera ca se potrivesc perfect atat din punctul de vedere al culorii cat si al formei si pozitiei. Apoi, fatetele sunt cimentate definitiv prin tehnici adezive, folosind materiale compozite specifice.

 

liviadent

More Posts

IMG_5046

Afectiuni orodentare la pacientii fumatori

Dr. Carmen Nicolae

 

Afectiuni orodentare – influentate de fumat. Pe langa rolul sau binecunoscut ca si factor favorizant implicat in etiologia cancerului oral sau pulmonar, fumatul, este responsabil de producerea mai multor afectiuni orodentare. Unele produc numai manifestari de ordin estetic, cum ar fi pigmentatiile dentare sau gingivale, insa altele pot avea repercusiuni pe terman lung asupra structurilor dento-parodontale, mai ales daca sunt neglijate. Lipsa tratamentului are consecinte unori grave, care pot evolua pana la pierderea dintilor.

Astfel, cele mai frecvente afectiuni benigne oro-dentare cauzate de fumat sunt urmatoarele:

 

Recomandari profilactice :

liviadent

More Posts

medici

Tehnici de imobilizare a dintilor cu mobilitate

Dr. Razvan Tudor

 

Dinții cu mobilitate dentară prezintă o serie de mișcări anormale, nefiziologice, atât în plan orizontal cât și vertical. În mod normal, dinții au o ușoară mobilitate în plan orizontal, de aproximativ 0,1 mm pentru cei pluradiculari și de aproximativ 0,15 mm pentru dinții monoradiculari. In plan vertical poate apărea de asemenea o înfundare fiziologică a dintelui în alveolă de maxim 0,02 mm.

Mobilitatea patologică apare atunci cănd aceste valori sunt depășite. Mobilitatea dentară din boala parodontală reprezintă o manifestare care ingrijoreaza și motivează pacientul să meargă la un consult de specialitate. Această afecțiune are multiple metode de rezolvare, atât prin tehnici conservatoare cât și prin metode mai invazive.

Cea mai cunoscută metodă conservatoare, prin care are loc păstrarea dinților parodontotici pe arcadă este imobilizarea dentară. Aceasta implică totalitatea măsurilor întreprinse de medicul stomatolog sau de catre medicul specialist parodontolog împreună cu tehnicienii dentari, prin care dinții mobili se angrenează într-un bloc capabil să reziste la forțele care acționează asupra parodonțiului marginal. Imobilizarea dinților parodontotici se face cu scopul de a prelungi viața acestora pe arcadă, solidarizându-i într-un bloc pluridentar, pentru a rezista mai bine forțelor masticatorii.

În urma imobilizării, se creează condiții de stabilitate și rezistență a dinților mobili față de forțele transversale care, în cazul unor dinți parodontotici, cu implantare redusa au un rol traumatizant asupra acestora. Totuși imobilizarea dinților nu stopează boala, ci doar îmbunătățește stabilitatea dinților afectați.

Un sistem de imobilizare eficient trebuie să îndeplinească o serie de condiții printre care:

– Să asigure o imobilizare bună a dinților

– Tehnica de lucru să fie cât mai simplă și sacrificiul de țesut dur dentar cât mai redus

– Să fie cât mai fizionomic, neacoperind fața vizibilă a dintelui

– Să lase spațiile interdentare libere, pentru ca măsurile de igienă dentară să nu fie ingreunate

– Să aibă un preț de cost cât mai scăzut și să nu afecteze vitalitatea dintelui.

Imobilizarea dentară poate să fie temporară sau de lungă durată. În cazul imobilizării temporare se asigură pentru o perioadă scurtă de timp condiții favorabile vindecării parodonțiului și este indicată în cazul dinților cu afectare parodontală redusă și cu mobilitate redusă. Dacă după aproximativ 2 luni se constată o îmbunătățire și dinții devin mai fermi, se poate renunța la imobilizare. În acest caz pacientul va trebui să vină la controale periodice timp de cel putin 6 luni. Dacă după aproximativ 2 luni de la imobilizare rezultatele nu sunt satisfăcătoare, se poate realiza o imobilizare mai solidă cu ajutorul unor sisteme mai rezistente.

Înaintea oricărei imobilizări dentare, pentru un rezultat cât mai bun, este obligatorie realizarea unui detartraj și periaj dentar, aplicarea de antibiotice și antiinflamatoare local, eventual tratament chirurgical.

Imobilizarea dinților parodontotici se poate realiza prin mai multe metode, cele mai cunoscute sunt:

– Imobilizarea cu sârmă

– Imobilizarea cu bandă de fibră de sticlă

– Imobilizarea cu ajutorul punților dentare

Imobilizarea cu sârmă este cel mai vechi tip de imobilizare. Cu ajutorul unei sârme speciale, foarte subțire, se pot face ligaturi în 8 sau aceasta se lipește cu un material special pe interiorul dinților afectați,  solidarizându-i.

O altă metodă de imobilizare mult mai modernă este cea cu bandă din fibră de sticlă. Aceasta se plasează tot pe fata orala dinților, care nu este vizibila și se lipește adeziv cu un material compozit.

În cazul în care se dorește o imobilizare de lungă durată, se poate opta pentru imobilizarea cu ajutorul punților dentare. Acestea se realizează cu ajutorul laboratorului de tehnica dentara, sunt mult mai rezistente, solidarizănd dinții parodontotici într-un bloc pluridentar, capabil să reziste mult mai bine forțelor masticatorii.

În concluzie, putem spune că imobilizarea dinților, dacă este corect realizată și controlată periodic reprezintă o metodă de luat în calcul pentru păstrarea pe arcadă a dinților parodontotici pe o perioadă cât mai mare de timp. Atât timp cât pacientul vine la controale periodice și menține o igienă orală bună, durata de viață a imobilizării poate depăși chiar si 8 ani.

liviadent

More Posts

Gabriel Pavel - Dental Hospital Romania

Recomandari privind igiena orala si alimentatia la pacientii cu implanturi dentare

Dr. Gabriel Pavel

Ganriel Pavel - Dentl Hospital Romania

Desi in general pacientii privesc cu neliniste si anxietate partea chirugicala a stomatologiei, implantul, din fericire, face parte din interventiile mai putin solicitante atat pentru medic cat si pentru pacient. Ca si nivel de dificultate, extractia si implantul dentar nu de putine ori pot fi considerate egale, exceptie facand poate extractiile molarilor de minte cu anatomie particulara sau al implanturile care, din cauza caracteristicilor anatomice deosebite, implica o abordare mai complexa.

Stomatologia insa, este o ramura medicala chirurgicala, si de aceea orice interventie indiferent de amplitudinea ei presupune o preventie atat pre cat si postoperatorie. Dupa inserarea unui implant dentar este necesara respectarea unor recomandari din partea pacientului tocmai pentru a favoriza vindecarea osoasa a acestuia si pentru a evita eventualele neplaceri date de aparitia unor complicatii.

Etapa prechirurgicala este manageriata cel mai bine de catre medicul implantolog. Acesta evalueaza severitatea cazului si in modul acesta decide uneori necesitatea antibioterapiei inainte de a efectua interventia precum si imbunatatirea obiceiurilor privind igiena orala. Succesul etapei post chirurgicale depinde insa si de implicarea pacientului. Acesta trebuia sa isi controleze pentru o perioada determinata atat igiena orala cat si alimentatia. De asemenea, dupa inserarea implanturilor este foarte importanta atentia acordata de pacient pentru sanatatea gingiilor, precum si in ceea ce priveste controlul florei bacteriene de la nivelul cavitatii orale.

In medie, durata de osteointegrare a unui implant este de aproximativ 5-6 luni. In aceasta perioada este necesara o foarte mare atentie la igiena acestor implanturi. Depozitele de bacterii depuse pe aceste dispozitive si  mai ales neindepartate corespunzator, le pot compromite chiar daca au fost inserate in conditii 100% ideale. De aceea pacientii la care au fost inserate implanturi dentare trebuie sa tina seama de urmatoarele recomandari legate de igiena orala:

  1. Dispensarizarea pacientilor cu implanturi dentare

Dupa inserarea implanturilor o prima vizita obligatorie la medicul stomatolog se face dupa 15 – 30 zile. Apoi se vor stabili controalele ulterioare dupa o perioada intre 4 si 6 luni de la interventie.

  1. Igiena dentara la pacientii cu implanturi

Dupa protezarea acestor implanturi igienizarea profesionala va fi realizata de catre medicul stomatolog in mod regulat, cu o frecventa de 1-3 ori pe an. Igiena orala realizata de catre pacient acasa trebuie sa fie atent efectuata si sustinuta.  In primul rand periajul se realizeaza in fiecare dimineata si seara, de preferat cu o periuta cu perii moi (soft) pentru a nu traumatiza gingia epitelizata de langa implant. De cele mai multe ori sunt necesare si mijloace adjuvante. Nu trebuie omisa utilizarea atei dentare de doua ori pe zi, precum si apa de gura. Suplimentar in spatiile greu accesibile se pot utiliza si periute interdentare sau dusul bucal. Totusi, trebuie precizate doua aspecte: orice igienizare daca este facuta incorect este ineficienta, iar igienizarea daca este facuta prin manevre intempestive poate sa devina traumatica. Dusul bucal reprezinta un dispozitiv de igienizare relativ nou in lumea stomatologica si este destul de binevenit atat pentru pacientii cu implanturi precum si pentru cei cu lucrari protetice sub care accesul periutei dentare este aproape imposibila. Dusul bucal nu este greu de utilizat si si-a dovedit eficient. Prin jetul de apa bine directionat, are capacitatea de a desprinde depozitele de bacterii de pe suprafete si in aceeasi masura sa indeparteze resturile alimentare de sub lucrari, cauzatoare de cele mai multe ori de inflamatii ale mucoasei si in mod special al mirosului neplacut al gurii, care poate sa persiste chiar si dupa un periaj riguros. Bineinteles igienizarea trebuie sa aiba loc dupa fiecare masa. In prima zi de dupa interventia de inserare a implantului dentar se evita clatirea energica a gurii, atingerea cu limba si periajul zonei respective dupa care se poate efectua igiena orala cu o periuta de dinti moale (se pot gasi periute foarte moi special concepute pentru igienizarea zonelor proaspat lezate).

  1. Alimentatia pacientilor cu implanturi dentare

In zilele de dupa interventia de inserare a implanturilor dentare alimentele trebuie sa fie de consistenta moale, la o temperatura moderata, fara extreme termice, adica nu prea fierbinti sau prea reci si de asemenea trebuie eliminate din alimentatie cu desavarsire lactatele.  Alimentele dure trebuie evitate in primele 72 de ore  cu desavarsire.  Trebuie eliminate si alimentele lipicioase precum si a celor care contin seminte, tocmai pentru a evita accesul unor astfel de fragmente in plaga si aparitia unor infectii. Tot in aceasta perioada si poate pana la vindecarea completa  trebuie evitat consumul bauturilor acidulate.

liviadent

More Posts

IMG_4667-640x430-min

Tartrul dentar si metode de control al acestuia in cabinetul stomatologic

Dr. Mihaela Vaduva

Mihaela Vaduva Dnetal Hospital Romania

 Ce este tartrul dentar?

Tartrul dentar reprezinta ultima fază de maturare a plăcii bacteriene, stadiul în care aceasta se mineralizează și devine un material dur, aderent pe suprafața dinților sau a altor elemente din cavitatea bucală (proteze mobile/mobilizabile, dispozitive ortodontice, punți, obturatii/plombe). Acesta apare atât pe dentiția permanentă, cât și pe cea temporară. Tartrul se depune de obicei pe acele suprafețe dentare care sunt ”scăldate” timp îndelungat de salivă: fețele linguale (posterioare) ale dinților frontali inferiori, fețele vestibulare (anterioare) ale dinților laterali superiori. Dinții inferiori au depozite mai consistente de tartru deoarece saliva glandei sublinguale este mai bogată în calciu, mai vâscoasă și stagnează mai mult. Inițial, stratul de tartru are consistență moale, este friabil și se dizlocă relativ ușor, iar culoarea este alb-gălbuie. Dacă nu este îndepărtat în scurt timp, se impregnează cu diverși pigmenți din alimente (cafea, vin etc.) ajungând cu timpul la o culoare maronie, brună, inestetică.

dsds

Din punctul de vedere al localizarii, tartrul poate fi:

Medicul stomatolog poate identifica rapid această depunere, prin inspecție și palpare cu un instrument adecvat, sonda dentară. Această manoperă este complet nedureroasă și nu necesită o pregătire speciala din partea pacientului.

Exista anumiti factori locali sau generali care favorizeaza depunerea de tartru?

Intradevar există diverse situații care favorizează sau accelerează depunerea de tartru, cum ar fi:

Exista o legatura intre prezenta tartrului si debutul bolii parodontale?

Tartrul este un factor extrem de important în apariția și întreținerea inflamației gingivale care, netratată, generează în timp afectiuni parodontale. Acest lucru se datorează  microorganismelor care se gasesc in structuta acestui depozit. Prin acțiunea enzimelor bacteriene se formează produși toxici care determină o serie de fenomene locale:

Cum putem preveni depunera de tartru?

Prin tehnici corecte de igienă și obiceiuri alimentare sănătoase:

Odată format, tartrul poate fi înlăturat doar de catre medicul stomatolog prin detartraj. Detartrajul reprezinta o procedură în general nedureroasă, bine tolerată de majoritatea pacienților. Acesta poate fi realizat manual sau mecanic (cu ultrasunete sau cu aer comprimat).

gfdgfd

Detartrajul cu ultrasunete

Indicatiile detartrajului cu ultrasunete se adresează în mod special pentru tartrul supragingival şi mai puţin pentru cel subgingival. Există două tipuri principale de aparate de detartraj cu ultrasunete: piezoelectrice si magnetorestrictive. Aparatele piezoelectrice sunt mai bine tolerate de catre pacientii cu afectiuni cardiace purtatori de pacemaker.

Când este indicat detartrajul cu ultrasunete?

Tendinţa actuală este de înlocuire a detartrajului manual cu cel cu ultrasunete, acesta din  urmă fiind un mijloc modern şi mult mai eficient pentru îndepărtarea tartrului. De asemenea detartrajul cu ultrasunete este mai puţin dureros, mai bine suportat de către pacienţi şi mai puţin traumatizant asupra structurilor dentare decât detartrajul manual.

liviadent

More Posts

Restaurarea dintilor tratati endodontic

dr. Bianca Spanoche

Tratamentele de canal sunt realizate in mare parte pe dinti care sunt afectati in mod semnificativ de boala carioasa, care au avut multiple restaurari (plombe) sau care au suferit in trecut chiar si fracturi.

54

Vorbim astfel de dinti care au fost deja slabiti din punct de vedere al rezistentei structurale, la nivelul carora tratamentul endodontic, accentueaza pierderea de rezistenta prin indepartarera tuturor tesuturilor alterate, atat de la nivel coronar cat si prin preparatia endodontica, la nivel radicular.

Cheia succesului in ceea ce priveste tratamentul restaurativ al dintilor ce au suferit tratament endodontic constă în documentarea riguroasă şi planificarea corectă a cazului.

5

Scopul restaurarilor protetice pe acesti dinti este acela de a reduce la minimum riscul de fractura al dintelui si pastrarea acestuia cat mai mult timp pe arcada dentara.

In functie de situatia care a determinat necesitatea unui  tratament de canal cat si gradul de distructie al dintelui, se pot alege mai multe variante de a restaura un dinte:

1.Refacerea coroanei dintelui din material compozit  se realizeaza atunci cand avem de a face cu dinti fara distructii coronare mari .

2.Cand distructiile coronare sunt mai avansate,protecţia cuspidiana este efectuala prin realizarea de  onlay-uri sau overlay-uri, care vin să acopere cuspizii şi tind să repartize uniform forţele.

Acestea se confectioneaza din ceramică presată sau compozit şi sunt cimentate adeziv, si ofera atât rezistenţă mecanică, cât şi estetică.

Bianca Spinoche dental hospital romania

3.Coroanele dentare sunt considerate ca fiind cea mai optima restaurare coronară după un tratament endodontic la un care are pierdere masiva de substanta dentara coronara. Exista variate materiale din care se pot confectiona, ceramica presată, zirconiul permit slefuiri minim invazive, fără compromis între estetică şi rezistenţă mecanică.

Restaurare coronară trebuie aleasa în funcție de situaţia clinică,avand ca deziderat pastrarea a cât mai mult din ţesuturile dentare sănătoase pentru o rezistență mecanică crescuta.

Atunci cand tratamentul endodontic se adreseaza resturilor radiculare, pentru a reusi sa mentinem dintele pe arcada, este necesara realizarea unui pivot endodontic.

Exista mai multe tipuri de pivoti endodontici fiecare din ei avand indicatii clinice clare.

Pentru a asigura longevitatea functionala, dintii tratati endodontic trebuie sa prezinte cel putin 5 mm de structura dura coronara de la nivelul crestei alveolare: astfel 3  mm sunt necesari pentru a mentine sanatatea parodontala iar 2 mm de la nivelul preparatiei catre incizal sunt necesari pentru a asigura integritatea structurala.

4Cand inaltimea coronara restanta este mai mica de 1 mm, aceasta poate fi marita chirurgical prin proceduri de alungire coronara sau ortodontic prin extruzia fortata a dintelui.

Ambele proceduri au rezultate satisfacatoare si predictibile dar nu sunt recomandate in situatiile in care raportul coroana/radacina este compromis sau o expunere radiculara excesiva poate afecta estetica.

Pe masura ce cantitatea de tesut coronar este crescuta prin alungirea coronara,cantitatea de tesut osos de sustinere scade. Aceasta schimabare in raportul coroana/radacina poate scadea rezistenta dintelui la fortele paraaxiale.

Atunci cand situatia clinica o permite, se vor insera pivoti din fibra de sticla, care pe langa rezistenta structurala ofera si rezultate estetice foarte bune.

Cand nu este posibila aplicarea acestora, medical dentist va preparara corespunzator canalele radiculare si le va amprenta, urmand ca impreuna cu laboratorul de tehnica dentara sa realizeze un pivot metalic, personalizat fiecarui dinte in parte, care se adapteaza fest la nivel radicular, si care la nivel coronar reproduce forma unui bont protetic.

2

liviadent

More Posts

Discromiile dentare – cauze si proceduri terapeutice

Dr. David Gurgu

 

Albirea dentară, deși  la ora actuală este una dintre cele mai cerute proceduri de estetica dentara, este încă privită ce catre unii pacienti cu rezerva datorită unor posibile efecte secundare. S-a demonstrat insa că albirea dentara efectuată în cabinet de către medicul dentist reprezintă o interventie sigură și eficientă [1].

Principala indicatie pentru albirea dentara este discromia, adica modificarile de culoare de la nivelul dintilor. Acestea pot fi cauzate de mai mulți factori care pot fi împărțiți in două categorii principale : externi și interni .

Modificarile de culoare ale dintilor aparute prin actiunea unor factori externi pot fi controlate de cele mai multe ori printr-o serie de recomandari privind igiena si obiceiurile alimentare. Aceste discromii sunt cauzate de reziduuri acumulate pe suprafața smalțului ce denaturează coloristic dintele. Astfel se descriu [1]:

Discromia dentară de origine internă este cauzată de înglobarea în structura smaltului și/sau a dentinei a unor pigmenti rezultati în urma unor procese metabolice, traumatisme dentare insotite de ruperea pachetului vasculo-nervos pulpar si hemoragie, carii, tratamente medicamentoase, a unor substanțe chimice sau a vârstei înaintate [2].

În funcție de tipul discromiei, tratamentul variază de la igienizarea dentară în cazul petelor care au drept cauza actiunea unor factori externi, pana la albire dentară sau acoperirea dinților prin mijloace protetice (fatete, coroane) în cazul colorațiilor interne [2].

Tratamentul cel mai eficient pentru albirea dinților modificati de culoare datorita unor cauze interne este realizat cu ajutorul sistemelor de albire cum ar fi lampa LED care activează gelul de albire pe baza de peroxid de hidrogen. Acest tip de albire se realizează in cabinet si presupune de obicei 4 ședințe a cate 15 minute [2]. Avantajele acestei tehnici sunt urmatoarele:

O categorie specială a dinților modificați de culoare este cea a dinților tratați endodontic. Acestia in timp capata o nuanta inestetica de gri sau galbui din mai multe motive:

În aceste cazuri acestora, tratamentul de elecție îl constituie albirea internă, care oferă unele avantaje față de alte metode de tratament mai invazive[1]:

Albirea interna are anumite indicații si contraindicații [1]:

Indicațiile albirii interne :

Contraindicațiile albirii interne :

Bibliografie:

1Perdigão, J. (2016). Tooth whitening: an evidence-based perspective. Switzerland: Springer

2 Greenwall, L. (2017). Tooth Whitening Techniques. Boca Raton: CRC Press.

liviadent

More Posts

Pagina 2 din 812345...Ultima »
programare
online
programare